PRAZNICUL DE SÂNZIENE LA CHIRALES

Acum câteva zile am publicat în paginile aceluiasi ziar judeţean un material despre felul în care se desfăsoară tradiţia populară si slujba religioasă de Rusalii la Chirales, un sat de pe valea Sieului. Discutând cu prieteni si cunoscuţi am realizat că articolul meu a avut un oarecare succes si de aceea la propunerea unor oameni de încredere îmi încerc din nou pana cu un articol pe tema sărbătorii Sânzienelor sau a Nasterii Sfântului Ioan Botezătorul. Pentru mine este un prilej plăcut deoarece scriind articole dintr-un fel de mini-serial jurnalistic îmi aduc aminte de ţara din care am plecat pentru motive personale în urma cu câţiva ani. Sunt sigur că desi nu toată lumea a auzit de proverbul englezesc “all around the world there is no place like home” – “nicăieri în lume nu este la fel ca acasă” toată lumea înţelege foarte bine ceea ce înseamnă “mâncare ca la mama nu se face nicăieri”. În urmă cu o lună am făcut si eu o asemenea experienţă. Si pentru că am primit aprecieri pozitive în urma unui articol scris despre sărbătoarea Rusaliilor la Chirales, iată-mă din nou descriind acum sărbătoarea Sânzienelor sau a Nasterii Sfântului Ioan Botezătorul.

Să vedem acum cine a fost Sfântului Ioan Botezătorul si care este importanţa lui în istoria crestină. Sfântului Ioan Botezătorul mai este numit si Înaintemergătorul pentru că el a fost cel care a pregătit si a usurat oarecum misiunea pe pământ a Fiului lui Dumnezeu, a Domnului si Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Sfântului Ioan Botezătorul a fost fiul preotului Zaharia si al Elisabetei si s-a născut într-un mod minunat la fel ca orice alt mare sfânt sau mare personaj. Părinţii Sfântului Ioan Botezătorul erau deja înaintaţi în vârstă, dar Dumnezeu nu le dăruise încă binecuvântarea unui copil. În urma a numeroase rugăciuni pe care amândoi le ridicaseră zi si noapte preotul Zaharia si soţia sa Elisabeta au fost învredniciţi să aibă un copil. Pe când preotul Zaharia îsi desfăsura serviciul la templul din Ierusalim a avut o viziune. Arhanghelul Gavriil, mesagerul ales de Domnul Dumnezeu pentru a da vestile bune, i-a apărut preotului Zaharia pe când tămâia la altarul din Ierusalim si i-a spus că soţia sa va rămâne însărcinată si va naste un fiu. Zaharia nu a crezut vestii deoarece ei erau destul de în vârstă, aproape niste bunici, dar arhanghelul i-a mai prevestit că el va rămâne mut până în ziua când se va naste pruncul. În acelasi timp, sfântul arhanghel a prezis si numele acestui prunc care se va naste în mod miraculos: “Ioan va fi numele lui”.

Din nasterea Sfântului Ioan Botezătorul se vede faptul că el era deosebit si prin aceea că el era văr după mamă cu Mântuitorul nostru Iisus Hristos. Vom trece mai pe scurt cu prezentarea vieţii acestui sfânt până în momentul în care Iisus Hristos va veni la locul de pe Iordan unde Sfântului Ioan Botezătorul boteza oamenii (de unde supranumele de “Botezătorul”) cu apă. Ceea ce este însă absolut necesar să spunem e că el avea o dieta extraordinar de austeră – mânca numai miere sălbatică si lăcuste, iar îmbrăcămintea sa era din păr aspru de cămilă. Cu toate acestea sau chiar datorită acestor condiţii de viaţă si a rugăciunilor necontenite pe care le înalţa către Dumnezeu el a fost considerat chiar de către dumnezeiescul său văr, Iisus Hristos, ca fiind “cel mai sfânt om născut din femeie”. Si acum, cu ocazia sărbătorii numite popular “a Sânzienelor”, sărbătorim chiar nasterea acestui mare sfânt, nădăjduind în ocrotirea şi mijlocirea sa pentru noi.

Să vedem acum ce se întâmplă mai deosebit din punct de vedere a tradiţiei populare la Chirales cu această ocazie. În ziua care precede sărbătoarea, oamenii din Chirales merg pe câmpuri, pe “hotar”, si culeg flori de sânziene – niste flori de câmp galbene-aurii şi plăcut mirositoare. După ce se întorc acasă ei împletesc cununi din aceste sânziene atât pentru membrii în viaţă ai familiei cât si pentru cei adormiţi întru Domnul si le aruncă pe casă si le aşează în speranţa protejării şi în diverse locuri din gospodărie. În acest moment tradiţia poate încuraja sau, dimpotrivă, descuraja locuitorii satului. Această tradiţie spune că dacă o asemenea cunună care este destinată si e simbol pentru un membru oarecare al familiei se va aseza si va rămâne pe acoperisul casei tot anul acel membru va avea un an rodnic; dacă, dimpotrivă, cununa destinată unui alt membru al familiei va cădea pe pământ acel membru al familiei va muri în cursul anului următor. Existenţa acestui crez într-un oarecare posibil element de nefast nu a oprit niciodată locuitorii Chiralesului să meargă în ziua precedentă sărbătorii si să culeagă aceste flori de sânziene.

Ceea ce eu îmi aduc aminte de la această sărbătoare este felul deosebit de puternic în care ea ajută la fortificarea comunităţii. Prin faptul că acei care mergeau împreună să culeagă florile de sânziene erau toţi membrii ai aceleiasi familii, mica şi marea biserică, sentimentul apartenenţei la aceeasi comunitate religioasă si sentimentul familial era foarte puternic. Eu îmi aduc aminte cum mergeam la cules de sânziene împreună cu sora mea, Ionela-Silvia, si cum veneam acasă si împleteam cununile respective pentru toţi membrii familiei. Într-un an, pe deal, a fost inspirată si a adus un elogiu acestor delicate flori luminoase: “Voi, sânziene, cum râdeţi în plină ploaie / si vă împrăstiaţi surâsurile / tuturor trecătorilor! / Plutiţi, hai, plutiţi! / Nu vă opreste nimeni. / Despre ce susotiţi / în unduirile voastre nepământene? / Voi veţi primi cununile! Voi.” Şi sânzâienele rămân flori ale speranţei ..., simboluri solare, semn al prosperităţii, la fel ca Sfântul Ioan.

Aceasta este tradiţia populară de la Chirales care se desfasoară în ajunul zilei de “Sânziene”, tradiţie care e asociată unei sărbători religioase de care am amintit la începutul articolului, cea a nasterii Sfântului Ioan Botezătorul. Doresc din tot sufletul cititorilor ziarului Răsunetul să aibă parte de cât mai multe sărbători de sânzâiene şi speranţe împlinite.

Ioan Sabin Muresan