Pr. Vasile Beni: Sf. Apostol Andrei, ocrotitorul ţării noastre. Să păstrăm şi să cultivăm darul unității naţionale

În fiecare an, la 30 noiembrie, lumea ortodoxă cinsteşte martiriul şi opera apostolică a Sfântului Andrei

Ziua de 1 Decembrie ne arată că toți românii avem datoria sfântă să păstrăm şi să cultivăm darul unității naţionale ca fiind un simbol al demnității poporului român

                                   Dragii noştri credincioşi!

        În România, ziua de cinstire a Sfântului Apostol Andrei, 30 noiembrie, este sărbătoare naţională bisericească pentru că îl cinstim pe Ocrotitorul ţării noastre, cel prin care am primit lumina Evangheliei.

Este extrem de important ca români să ştim cine a fost Sfântul Andrei, mai ales că el este apostolul evanghelizator al neamului nostru.

    Din Noul Testament ştim că era fratele lui Petru şi originar din Betsaida Galileei, nordul Ţării Sfinte, pe malul lacului Ghenizaret. Tatăl său era pescar şi se numea Iona. Îl urmează pe Hristos după ce ascultă cuvântul Sfântului Ioan Botezătorul când Îl vede pe Iisus: „Iată Mielul lui Dumnezeu!” (Ioan 1, 36) El înţelege că Iisus este Mesia aşteptat de veacuri de iudei şi-l vesteşte pe fratele său Simon-Petru: „am găsit pe Mesia” (Ioan 1, 41). Astfel arată că are conştiinţa clară a mesianităţii Domnului Iisus Hristos.

     Sfântul Apostol Andrei este prezent la Cina cea de Taină, apoi merge cu Hristos în grădina Ghetsimani, de unde fuge atunci când Mântuitorul este arestat prin trădarea lui Iuda. Stă ascuns alături de apostoli şi este martor al arătărilor Domnului după Înviere când vine la ei prin uşile încuiate. Este prezent la Înălţarea Domnului la cer şi la Pogorârea Duhului Sfânt la Cincizecime, când primeşte harul Duhului Sfânt.

         Predică Evanghelia alături de ceilalţi apostoli la Ierusalim şi în Ţara Sfântă. După împărţirea zonelor de vestire a Evangheliei prin tragere la sorţi între Sfinţii Apostoli, el merge să propovăduiască Cuvântul Lui Dumnezeu în Asia Mică - Bitinia, Bizanţ, Sciţia Minor, nordul Mării Negre, Sciţia Mare, Tracia, Macedonia, Thessalia, Peloponez, ajungând până în Patra, unde va suferi moarte martirică pentru Hristos.

    În sprijinul evanghelizării acestui teritoriu  din Sciţia Minor de Sfântul Andrei se pot invoca și câteva mărturii indirecte. Există, de pildă, câteva colinde și creații folclorice care amintesc de trecerea apostolului prin aceste locuri. Câteva toponimice confirmă același lucru: Pârâiașul Sfântului Andrei, Apa Sfântului sau Peștera Sfântului Andrei .

      Sfântul Apostol Andrei şi-a încheiat activitatea misionară la Patra din Peloponez, în sudul Greciei continentale, unde a predicat Evanghelia şi a săvârşit mai multe minuni. Dintre acestea, cele care i-au adus arestarea sunt: „vindecarea Maximillei, soţia prefectului roman Egeátis, precum şi a slujitorului credincios al fratelui lui Egeátis, Stratocle”. Acestea i-au determinat pe cei vindecaţi să devină creştini. Prefectul, aflând de aceste minuni şi de convertirea celor din casa sa la creştinism, a ordonat arestarea Sfântului Andrei şi apoi l-a condamnat la moarte prin răstignire.

        În închisoare, Sfântul Andrei l-a hirotonit pe cel dintâi episcop al Patrei, Stratocle. Locuitorii Patrei s-au răsculat şi au cerut eliberarea Sfântului Andrei, dar acesta le-a explicat că pentru el moartea este o bucurie, pentru că astfel se va afla mai aproape de Dumnezeu.

      În anul 62, la vârstă de 80 de ani, în locul în care se găseşte astăzi Sfânta Biserică ce-i poartă numele, Apostolul Andrei a fost răstignit, după cum mărturiseşte tradiţia, cu capul în jos. Ultimele sale sfaturi către creştini au fost de a rămâne tari în credinţă; i-a iertat pe cei ce-l răstigneau, i-a binecuvântat pe toţi şi şi-a dat sfântul său suflet în mâinile lui Dumnezeu. Locuitorii Patrei l-au înmormântat în locul martiriului, acolo unde mai târziu s-a ridicat o biserică deasupra mormântului Sfântului.

Să- l rugăm pe bunul Dumnezeu ca pentru rugăciunile Sfântului Apostol Andrei, să ne dăruiască sănătate şi viaţă ferită de toată răutatea.

***

Ziua de 1 Decembrie ne arată că toți românii avem datoria sfântă să păstrăm şi să cultivăm darul unității naţionale ca fiind un simbol al demnității poporului român. De aceea am putea spune că îngemănarea aceasta între sărbătoarea naţională bisericească Sfântul Apostol Andrei în 30 noiembrie şi Sărbătoarea Naţională politică din 1 Decembrie arată vocaţia noastră pentru unitate spirituală şi pentru demnitate şi unitate naţională. Pentru că în istoria românilor singura armă cu care au reușit să-și țină departe dușmanii a fost credința. Și credința ne învață cum să privim spre Dumnezeu care este iubire, iar iubirea ne îndeamnă la fapte bune. În acest sens, Președintele Academiei Române, Ioan Aurel Pop, ne sfătuiește că Țara, Biserica și Mama nu trebuie vorbite de rău. Închei cu versurile frumoase ale poetului Mihai Eminescu:

 ,,Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie! 

Tânără mireasă, mamă cu amor!
Fiii tăi trăiască numai în frăție
Ca a nopții stele, ca a zilei zori,
Viață în vecie, glorii, bucurie,
Arme cu tărie, suflet românesc,
Vis de vitejie, fală și mândrie,
Dulce Românie, asta ți-o doresc!”

Ani mulţi şi binecuvântaţi sărbătoriţilor şi tuturor românilor!

Pr. Vasile Beni