Pr. Vasile Beni: Prietenul copiilor- Sfântul Nicolae

Una dintre cele mai frumoase sărbători pe care în special copiii o așteaptă este sărbătoarea sfântului Nicolae.   Pentru că noaptea de 5 spre 6 decembrie, este o noapte magică, pentru că Moș Nicolae vine pe la ferestre, vede și știe care copii au fost cuminți și le lasă în papuci dulciuri și alte daruri, dar tot el este cel care-I pedepsește pe cei obraznici și neascultători oferindu-le jordițe atenționându-i să se îndrep te.

Sfântul Ierarh Nicolae este cel mai iubit și popular sfânt al Bisericii. Numit al doilea Înainte­mergător, prietenul şi lauda apostolilor (Acatist), întâistătător al ierarhilor, el se bucură de o mare cinstire în rândul credincioşilor din toată lumea creștină. Populari­tatea sa, în Răsărit și Apus, l-a făcut, după Preacurata Născătoare de Dumnezeu, alături de Sfântul Ioan Botezătorul și Sfinții Apostoli Petru şi Pavel, printre cei mai populari sfinți ai creștinătății. Caracte­ristica principală a vieții sale a fost bunătatea.

Cărțile sfinte ne spun că trăiau în părţile Lichiei, în cetatea Patara, doi oameni foarte credincioşi, bogaţi şi din neam bun, numiţi Teofan şi Nona. Binecuvântata pereche ducea o viaţă plăcută lui Dumnezeu, cu obiceiuri bune, faceri de bine, milostenii şi rugăciuni. Şi le-a dăruit Domnul lor fiu în jurul anului 280, pe care l-au numit Nicolae, nume care se tâlcuieşte „biruitor de popor".                       

Fericitul Nicolae avea un unchi episcop, care, văzându-i bunele obiceiuri, a sfătuit pe părinţii săi să-l îndrepte spre slujirea Bisericii. La scurtă vreme, la vârsta de 23 de ani a fost hirotonit preot. Ca preot, Nicolae trăia cu post şi rugăciuni şi îngrijea de turma sa.

Tocmai în acea vreme s-a mutat la Dumnezeu arhiereul cetăţii Mira. S-au adunat episcopii ca să aleagă bărbat vrednic pentru acel scaun. Vrând să asculte de sfatul lui Dumnezeu, au început a se ruga. Şi unuia dintre episcopii mai bătrâni, în timp ce se ruga, i s-a arătat un înger, care i-a spus:
- Mergi în zori şi stai lângă uşile bisericii. Bărbatul care va intra primul în biserică se numeşte Nicolae şi pe acela să-l puneţi arhiepiscop.Episcopul a făcut întocmai. S-a apropiat de cel ce venise primul în zori la Utrenie şi l-a întrebat: Cum te cheamă, fiule? Nicolae mă cheamă pe mine, stăpâne, robul sfinţiei tale, a răspuns acesta cu mare blândeţe. După nume şi după blândeţea răspunsului,  episcopul a ştiut că e bărbatul voit de Dumnezeu şi i-a spus: Urmează-mă, fiule! L-a dus la episcopi, care l-au primit cu cinste şi i-au dezvăluit toate. Dar Nicolae nu voia să primească cu nici un chip. Insă şi-a adus aminte că avusese un vis: Dumnezeu îi dădea o Evanghelie aurită, iar Maica Domnului, haina arhierească.  A ştiut că aceasta era voia Domnului şi s-a supus.

   
Ca arhiereu, viaţa lui a devenit pildă bună pentru toţi, după voia Domnului. Hainele lui erau simple şi mâncarea pustnicească, era tată sărmanilor, miluitor săracilor, mângâia pe cei ce plângeau, ajuta pe năpăstuiţi, făcând mult bine. Era mereu blând şi se ferea de îngâmfare.

 A participat la primul sinod ecumenic de la Niceea,unde a condamnat erezia lui Arie, alături de alți 318 Părinți. Un lucru deosebit de important care trebuie cunoscut în legătură cu sfântul Nicolae, este faptul că în țara noastră se află o parte din moaștele sale și anume mâna sa cea dreaptă în Biserica sfântul Gheorghe din București, ctitoria marelui domn creștin și mucenic Constantin Brâncoveanu.

    O frumoasă povestire ne arată cât este de apropiat omului Sfântul Nicolae.

Se povesteşte că „Sfântul Nicolae dimpreună cu Sfântul Ioan Casian se îndreaptă degrabă şi-nveşmântaţi în straie strălucitoare spre locul unde au laolaltă întâlnire cu Dumnezeu. Pe drum, întâlnesc căruţa unui ţăran adânc înţepenită în noroi. Sfântul Nicolae parcă ar dori să se oprească şi să dea celui necăjit o mână de ajutor. Îl ceartă însă Sfântul Casian: Se poate să întârziem, ferească sfântul, la întâlnire şi să ne înfăţişăm înaintea Domnului cu haine mânjite sau, mai ştii, chiar sfâşiate!? Aşa o fi, aşa este, încuviinţează Sfântul Nicolae, dar nici pe năpăstuitul acesta nu-l putem lăsa la voia întâmplării şi a trece pe lângă el ca preotul şi levitul din parabola samarineanului milostiv. Şi nici una, nici două îşi ridică poalele hlamidei, îşi suflecă mânecele stiharului şi coboară alături de ţăran, punând voiniceşte umărul sub codârlă. Se zbate, se opinteşte, asudă, se umple de mâzgă, răsuflă greu, iar încearcă, i se fac veşmintele harcea-parcea...

     Dar, până la urmă, căruţa e scoasă la drum drept şi omul vesel şi bucuros, blagoslovindu-şi binefăcătorul, îşi poate urma calea. Sfântul Casian, în acel timp, privind la cele ce se întâmplă, dă nedumerit din umeri şi pleacă zorit nevoie mare.

      Sosesc amândoi la întâlnire. Sfântul Casian aşteaptă de multă vreme, când, în sfârşit, apare şi bietul Nicolae, gâfâind, abia trăgându-şi sufletul şi într-un hal de murdărie şi neorânduială de neînchipuit. Sfântul Casian, uimit şi niţel scandalizat.

   Atotputernicul atunci ce face? Pe Sfântul Casian îl primeşte cu o glacială politeţe, iar pe Sfântul Nicolae cu mare prietenie. Şi le grăieşte astfel: Numele tău, imaculatule şi neîntârziatule, respectuosule şi multprotocolarule, va fi purtat doar de unul din zece mii de oameni - Şi încă! Vei fi prăznuit numai o dată la patru ani.

  Iar al tău, o, mult mânjitule, nepunctualule, ne­parolistule, dar vrednic iubitor de aproapele tău şi adevărat ucenic al multcompătimitorului Meu Fiu, va fi printre cele mai populare din toată lumea”.                   Tâlcul acestei povestiri ne arată că Sfântul Nicolae a ajuns la Dumnezeu încă din momentul în care a luat hotărârea să ajute pe cel în necaz. Că Hristos Se identifică mereu cu cei oropsiți și neajutorați.

    Să urmăm lui Hristos și Sfântului Nicolae, care ne îndeamnă pe toți să înţelegem că sufletul Evangheliei îl reprezintă mila și bunătatea și să zicem și noi:,,Bucură-te Nicolae,mare făcător de minuni”. Amin.

      La mulți ani tuturor sărbătoriţilor!

 

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5