Pr. Vasile Beni: Ori de câte ori avem un necaz, o dorință, un gând, să ne apropiem de Iisus și să-L rugăm!

Ridica-voi ochii mei la ceruri, de unde va veni ajutorul meu, ajutorul meu de la Dumnezeu, Cel ce a făcut cerul și pământul
 
 
Spre cine sa mă-ndrept/ Când sunt zdrobit,
         Şi mila cui s-aştept/ De-s prigonit?
          Hristos mă cheamă azi,/ De ce m-aş zbuciuma?
         M-ajută în greu necaz/ Iubirea Sa
 
 
Textul evangheliei la duminica 31-a de după Rusalii: ,,În vremea aceea, pe când Se apropia Iisus de Ierihon, un orb şedea lângă drum, cerşind. Şi, auzind el mulţimea care trecea, întreba ce se întâmplă. Şi i-au spus că trece Iisus Nazarineanul. Atunci el a strigat, zicând: Iisuse, Fiul lui David, miluieşte-mă! Şi cei care mergeau înainte îl certau ca să tacă, dar el cu mult mai mult striga: Fiule al lui David, miluieşte-mă! Deci, oprindu-Se, Iisus a poruncit să-l aducă la El; şi apropiindu-se, l-a întrebat: Ce voieşti să-ţi fac? Iar el a spus: Doamne, să văd! Şi Iisus i-a zis: Vezi! Credinţa ta te-a mântuit. Şi îndată a văzut şi mergea după El, slăvind pe Dumnezeu. Iar tot poporul care văzuse a dat laudă lui Dumnezeu. Ev. Luca 18, 35-43  
         
                      Dragii noştri credincioşi!
 
        Dintre toate bunurile cu care fiecare dintre noi am fost înzestraţi de bunul Dumnezeu, cel mai mare dar este sănătatea. Multe sunt bolile și  suferințele care chinuiesc viața oamenilor. Dar cea mai grea suferință pare a fi orbirea. 
         Să nu vezi cerul înstelat şi câmpul plin de flori,să nu vezi chipul celor dragi. Să nu vezi sfânta Cruce sfinţită de Sângele Fiului lui Dumnezeu, să nu vezi icoanele şi tot ceea ce a creat Dumnezeu. Cred că fiecare dintre noi, cei care vedem frumuseţile acestei lumi, am putea zice cu psalmistul: ,,Mare eşti Doamne şi minunate sunt lucrurile Tale şi nici un cuvânt nu este de ajuns spre lauda minunilor Tale’’.
       Călătorind pe cărările acestei vieţi, ne-a fost dat să ne întâlnim cu oameni nevăzători şi pentru moment am fost cuprinşi de un sentiment de compasiune, de milă, pentru că  neputând munci ca să poată trăi, de obicei, orbii cerșesc. Dintre toate categoriile de cerșetori din lumea aceasta, orbii impresionează în chip deosebit pe cei care trec pe lângă ei. Oricât de zgârcit sau oricât de pornit ar fi cineva împotriva cerșetorilor, este cu neputință să nu-l înduioșeze cât de puțin mâna întinsă a unui orb. El ședea jos, la marginea drumului și cerea milostenie.
     Nenorocirea lui consta în faptul că el nu-l vedea nici pe cel care îi dădea milostenia, nu vedea nici ceea ce-i dădea, nu-și vedea nici propria mână în care i se punea milostenia, nu se vedea nici pe sine însuși. Iar orbirea trupească poate fi din naştere, din pricina unui accident sau din pricina unei boli. Din pricina orbirii trupeşti nu putem vedea lumea aceasta materială şi nici pe noi înşine, nu putem merge fără călăuză şi nu ne putem bucura de lumină, de culorile şi de toate frumuseţile lumii văzute. 
        Omul orbit sufleteşte nu-l vede pe Dumnezeu. Dacă orbul trupesc nu vede soarele cel fizic, lumina lui, orbul sufletesc nu-L vede pe Soarele dreptăţii şi Părintele luminilor, cu strălucirea harului Său.  De asemenea, cel orbit duhovniceşte nu se cunoaşte nici pe sine însuşi aşa cum este cu adevărat. El se consideră drept şi îndreptăţit, având mereu şi neîncetat dreptate şi îndurând necazuri şi nevoi numai din vina celorlalţi şi exclusiv datorită urii lor neîmpăcate, lui îi este permis orice, celorlalţi revenindu-le numai sarcina de a-l admira şi lăuda în orice împrejurare.     
       Ca mesaj din această evanghelie să nu uităm ca ori de câte ori avem un necaz, o dorință, un gând, să ne apropiem de Iisus să-L rugăm, să-i cerem așa cum omul orb a strigat  zicând: ,,Iisuse, Fiul lui David, miluieşte-mă!”  Iar Iisus văzându-i credinţa,  L-a vindecat. Şi noi să ne rugăm împreună cu psalmistul care  zice: ,,Doamne strigat-am către Tine când sunt în necaz auzi-Mă Doamne”, sau ,,Ridicat-am ochii mei la ceruri de unde va veni ajutorul meu, ajutorul meu de la Dumnezeu cel ce a făcut cerul și pământul”.
      Închei cu frumoasele versuri care sunt un îndemn ca atunci când avem un necaz, de a ne îndrepta paşii, gândul şi rugăciunile, spre Cel ce are toată puterea în cer şi pe pământ:
       ,,Spre cine sa mă-ndrept/ Când sunt zdrobit,
         Şi mila cui s-aştept/ De-s prigonit?
          Hristos mă cheamă azi,/ De ce m-aş zbuciuma?
         M-ajută în greu necaz/ Iubirea Sa
 
Când valuri de-ncercări
Mă copleşesc,
Şi mii de întrebări
Mă chinuiesc,
Tu, Cel ce-ai suferit
Pierind din vina mea,
Dă-mi până la sfarşit
Lumina Ta!
 
În deznădejdea grea
Stăruitor,
Să fii speranţa mea
Eu te implor!
O Stâncă de-adăpost
În suferinţi îmi eşti,
Tu singur, scump Hristos,
Mă mântuieşti”.
 
Pr. Vasile Beni
 
 

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5