Pr. Vasile Beni: Mama și tata sunt cuvinte de circulație universală pentru că au același bogat conținut de dragoste fierbinte, de bunătate, dăruire și jertfelnicie

 

Dragi credincioşi!

Între miliardele de oameni care trăiesc pe pământ există doi oameni din a căror carne şi suflet ne desprindem şi noi. Sunt cei care ne-au dat viața, ne-au iubit din prima clipă, apoi, când am crescut, au încercat să ne ofere o educație, să ne formăm caracterul, să ne învețe să facem deosebirea între bine și rău. Nu mai există nicăieri doi oameni ca părinţii noştri; ei sunt unici…

Textul Evangheliei la Duminica a 12- a după Rusalii: „În vremea aceea a venit un tânăr la Iisus, îngenunchind înaintea Lui și zicându-I: Bunule Învățător, ce bine să fac ca să am viața veșnică? Iar El a zis: De ce-Mi zici bun? Nimeni nu este bun, decât numai Unul Dumnezeu. Iar dacă vrei să intri în viață, păzește poruncile. El I-a zis: Care? Iar Iisus i-a răspuns: Să nu ucizi, să nu faci desfrânare, să nu furi, să nu mărturisești strâmb; cinstește pe tatăl tău și pe mama ta și să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți. Zis-a Lui tânărul: Toate acestea le-am păzit din copilăria mea. Ce-mi mai lipsește? Atunci Iisus i-a spus: Dacă voiești să fii desăvârșit, du-te, vinde averile tale, dă-le săracilor și vei avea comoară în Cer; după aceea, vino și urmează-Mi. Însă, auzind cuvântul acesta, tânărul a plecat întristat, căci avea multe avuții. Iar Iisus a zis ucenicilor Săi: Adevărat zic vouă că un bogat cu greu va intra în Împărăția Cerurilor. Și iarăși zic vouă că mai lesne este să treacă o cămilă prin urechile acului, decât să intre un bogat în Împărăția lui Dumnezeu. Auzind, ucenicii Lui s-au uimit foarte mult, zicând: Atunci, cine poate să se mântuiască? Dar Iisus, privind la ei, le-a zis: La oameni aceasta e cu neputință, la Dumnezeu însă toate sunt cu putință. Ev. Matei 19, 16-26.

Unul dintre cele mai importante evenimente ale Vechiului Testament a fost darea de către Dumnezeu lui Moise a celor 10 porunci. Dacă în primele patru ni se arată despre raportul sau relația pe care trebuie s-o avem față de bunul Dumnezeu în următoarele șase ni se arată despre raportul şi relația pe care trebuie s-o avem față de aproapele.

Cine ne sunt părinţii. Două cuvinte ne sunt dragi în orice limbă le-am auzi și le-am rosti și acestea sunt mama și tata. Aceste cuvinte le găsim pe buzele tuturor, de la pruncii în al căror gângurit mama și tata sunt primele închegări de silabe, până la cei vârstnici dintre noi. Mama și tata sunt cuvinte de circulație universală, pentru că ele sunt înțelese fără tălmaci, pentru că au același bogat conținut de dragoste fierbinte, de bunătate, dăruire și jertfelnicie. Cred că nu mai există nicăieri doi oameni ca părinții noștri; ei sunt unici. De ce? Pentru că părinții noștri rămân părinții noștri indiferent de evoluția noastră socială și intelectuală sau materială. Sunt cei care ne nasc din punct de vedere trupesc, dar și sufletesc. Nicio limbă omenească nu poate spune despre jertfele pe care le fac părinţii pentru copiii lor, așa cum Ana Blandiana zice: „Părinţii fac totul oricând pentru noi/ Ne nasc ne cresc mai mari decât ei/ Rămân apoi cu discreție în urmă/ Şi nu ne deranjează de obicei”.

Părinţii  sunt dragoste, pentru că din potirul inimi lor revarsă dragoste tuturor celor din casă, sunt jertfă pentru că pe altarul familiei se jertfesc de dimineaţa până seara. Părinţii sunt grijă, bunătate sau iertare. Cu poetul putem să zicem: „Părinţii ni-s îngeri/ În marea de plângeri/ Ni-s stele în abis/ Că viața e umbră şi vis”.

Cum putem să-I cinstim. Încă de la început trebuie să precizăm că porunca e necondiţionată - ea nu ne spune că trebuie să-I cinstim doar dacă sunt vrednici.  Un părinte nu trebuie respectat pentru ceea ce face, ci pentru ceea ce este. În mintea multora dintre noi stăruie până la vârste mai înaintate chipul drag al părinților, zbuciumul, alegările, nopțile nedormite, întotdeauna fiind alături de copiii lor.

Cum putem să-I cinstim? În primul rând de a-i iubi, adică a le dori și a face tot binele ce ne este cu putinţă. Apoi de a asculta de ei, pentru că ne iubesc cu adevărat. A-i ajuta la nevoie și, în special, la bătrânețe. A nu-i batjocori, pentru că este păcat strigător la cer.

Regele Solomon, în pildele sale ne dă îndemnul: „Păzește povața tatălui tău și nu lepăda îndemnurile maicii tale” (Pilde 6, 20) sau: „Ascultă pe tatăl tău care te-a născut și nu disprețui pe mama ta când a ajuns bătrână” (Pilde 23, 22).).

Cine are părinţi pe pământ nu în gând
Mai aude şi-n somn ochii lumii plângând
Că am fost, că n-am fost, ori că suntem cuminţi,
Astăzi îmbătrânind ne e dor de părinţi. 

Amin.

Pr. Vasile Beni

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5