Pr. Vasile Beni, la Înălțarea Domnului și Ziua Eroilor: Aşa cum Mântuitorul se înalţă la cer, sufletele eroilor trebuie să se înalţe către Dumnezeu împreună

Dragii noștri credincioși!

După ce Mântuitorul nostru Iisus Hristos a Înviat din morţi „cu moartea pe moarte călcând şi celor din morminte viaţă dăruindu-le”, a mai petrecut pe acest pământ patruzeci de zile, perioadă în care s-a arătat de mai multe ori, pentru ca să ne încredinţeze că a Înviat.

Patru sunt praznicile împărătești mai importante: Nașterea, Botezul, Învierea și Înălțarea la ceruri. La Naștere, Mântuitorul S-a deșertat pe Sine chip de rob luând. La Botez, Fiul lui lui Dumnezeu este cel care ridică păcatele lumii. La Înviere, Fiul lui Lui Dumnezeu dăruiește viață celor din morminte. Și la Înălțare se urcă la cer, vrând să ne învețe  că doar drepții se vor înălța la cer.

        Semnificaţia sărbătorii Dacă ar trebui să răspundem într-un sens mai larg, am putea spune că, Mântuitorul a săvârșit minuni asupra naturii, (ex. potolirea furtunii pe mare, înmulțirea pâinilor în pustie), minuni asupra oamenilor (tămăduind și vindecând orice boală și orice neputință era în popor), dar și minuni asupra Propriei Persoane - cum ar fi Învierea Sa din morți, Schimbarea la față și Înălțarea Sa la ceruri.

       Înălțarea Mântuitorului la ceruri este legată de îndumnezeirea omului, este punctul final al lucrării de mântuire.

 De ce Mântuitorul s-a Înălțat la ceruri. Cred că cel puțin două ar fi argumentele scripturistice, prin  care am putea da răspuns acestei întrebări:     

   1. ,,Vă este vouă de folos-pentru că Mă duc să vă pregătesc vouă loc și Să vă trimit pe Duhul Sfânt” (Ioan 16,7).

  2. „De la Tatăl am venit în lume, iarăși las lumea și Mă întorc la Tatăl (In 16,28) Iar Eu, când Mă voi înălţa de pe pământ, îi voi trage pe toţi la Mine”.

       Dumnezeu rămâne printre noi, cel puțin prin două lucruri: prin Rugăciune - pentru că acolo unde sunt adunați doi sau trei în numele Meu sunt și Eu în mijlocul lor. Și acest lucru se realizează la Liturghie, unde Iisus se pogoară pe masa Sfântului Altar, pentru a preface pâinea și vinul în Trupul și Sângele Mântuitorului (Ioan 12: 26, 320).

 Ziua Eroilor. Joia Înălţării Domnului este închinată eroilor, „fiindcă aşa cum Mântuitorul se înalţă la cer, sufletele eroilor trebuie să se înalţe către Dumnezeu împreună. Și acest moment al parastasului,care se oficiază în toate Bisericile  vrea să ne ofere un prilej de aducere aminte, nouă în primul rând, copiilor şi tinerilor, de actele de vitejie ale înaintaşilor. Așa cum de altfel la fiecare Liturghie noi îi pomenim pe „eroii, ostaşii şi luptătorii români, din toate timpurile şi din toate locurile, care s-au jertfit pe câmpurile de luptă, în lagăre şi în închisori pentru apărarea patriei şi a credinţei strămoşeşti, pentru întregirea neamului, pentru libertatea şi demnitatea poporului român“ (Liturghierul, Bucureşti, 2008).                                                                                                           

  Cine sunt eroii neamului românesc?   Sunt strămoşii noştri care  au crezut în Dumnezeu, iar atunci când necazurile sau un pericol s-a abătut asupra celor dragi au ştiut că sunt responsabili şi datori de a păstra nealterată credinţa şi de a apăra țara.

    Să ne oprim și să ne amintim doar la câteva exemple despre eroii  neamului nostru, gândul nostru s-ar putea opri la Horea, Cloșca și Crișan ,la Constantin Brâncoveanu, dar și la Ștefan cel Mare și sfânt pe care mama îl trimite la luptă :,,Du-te la oștire ,pentru țară mori /Și-ți va fi mormântul încununat cu flori.

    Apoi poetul nostru G.Coșbuc surprinde greutățile, dorurile celor de acasă pentru cei plecați. În poezia ,,Mama” ne descrie cum mama trăia cu speranța că fiul ei se va reintoarce sănătos și când fetele o întreabă, ea răspunde: Mai ştiu şi eu la ce gândeam?/ Aveţi şi voi un frate.. /Mi s-a părut c-aud la geam,/ Cu degetul cum bate./  Dar n-a fost el!... Să-l văd venind,/ Aş mai trăi o viaţă”.

     Am amintit de de cuvântul ,,dor ”,de cei plecați pe care tot Coșbuc îl exprimă în poezia ,,Trei, Doamne, şi toţi trei! Copii au plecat pe front și nu s-au mai întors, iar tatăl parcă îi vede pe toți trei într-un mormânt.

    Spre finalul acestei meditații m-aș opri la versurile găsite ȋn ranița unui soldat mort ȋn toamna anului 1918, pe muntele Sorica, din Carpații de Curbură   

 ,,Nu plânge, Maică Românie,                                                                            

Că am să mor neȋmpărtășit!                                                                   

Un glonț pornit spre pieptul tău,                                                             

Cu pieptul meu eu l-am oprit….                          

Nu plânge, Maică Românie!
E rândul nostru să luptăm
Și din pământul ce ne arde
Nicio fărâmă să nu dăm!

Nu plânge, Maică Românie!
Pentru dreptate noi pierim;
Copiii noștri, peste veacuri,
Onoare ne vor da, o știm!                                                                       

Nu plânge, Maică Românie!

Adună tot ce-i bun sub soare;                                                

Ne cheamă și pe noi la praznic,
Când România va fi Mare!”
Amin!                                                                                                                                     

 

Comentarii

03/06/22 01:03
Maxim Morariu

Un gând frumos, articulat măiestrit, ce merge direct la inimă! Vă mulțumim, părinte drag!

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5