Pr. Vasile Beni: De fiecare dată când mergem la biserică ne împărtășim de har și de dar

Și acum trimite harul preasfântului Tău Duh peste noi și darurile ce sunt puse înainte

Dragii noștri credincioși!

         Cu ajutorul Bunului Dumnezeu ne aflăm în duminica Pogorârii Duhului Sfânt, a Cinzecimii sau Rusaliilor, ziua în care s-a întemeiat în chip văzut Biserica.

       Eminescu  numea Biserica ca fiind mama poporului român, iar Sfântul Cirpian ne învață că „cine nu are Biserica mamă, nu poate avea pe Dumnezeu Tată”.

            Fiecare Biserică este un izvor al tămăduirilor sufletești și trupești. Sfântul Gherman, patriarhul Constantinopolului, o numește „cerul pe pământ unde locuiește și se preumblă Dumnezeu”. Este instituția teandrică divino-umană, care lucrează în lume cu mijloacele ei spirituale: Sfânta Scriptură, Sf.Tradiție, cultul liturgic și harul Sfintelor Taine. Biserica e corabia mântuirii, este locul unde se jertfește în chip nesângeros „Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatele lumii”. Este fântâna nesecată a darurilor dumnezeiești, stâlp și temelie a adevărului. Biserica e viață nouă în Hristos și cu Hristos, e corabia mântuirii și punte între cer și pământ.

Ce ne oferă Sfânta Biserică. Părintele Dumitru Stăniloae ne arată că locaşul unei Biserici îl are prezent şi locuitor în el pe Dumnezeu cel în Treime închinat şi slăvit, de aceea şi darurile Bisericii sunt multe, iar dintre ele am putea enumera:

- În primul rând numele de creștin, de fiu a lui Dumnezeu pe care îl primim la Botez. Apoi Biserica ne oferă credința mântuitoare, învățătura despre Dumnezeu și om.

- Sfânta Scriptură și Sfânta Tradiție, care cuprind cuvântul lui Dumnezeu.

- Sfințirea sufletului, pentru că nu există nicio altă instituție care să ofere leac împotriva păcatului. 

- Comuniunea sfinților sau cultul morților, adică actul prin care cei de pe pământ intră în comuniune cu cei din ceruri pe calea rugăciunii. 

- Sărbătorile care ne îndeamnă spre vederea lui Dumnezeu. 

- Sfintele Taine, care sunt lucrări văzute prin care în chip nevăzut se revarsă harul lui Dumnezeu. Și dacă în Vechiul Testament, la sfințirea Templului, Domnul a zis: „ochii Mei vor fi pururea deschiși asupra acestui locaș, în Noul Testament, Iisus ne asigură: „Iată Eu sunt cu voi până la sfârșitul veacurilor”.

Biserica ne oferă Sfânta Liturghie, iar Sfânta Liturghie ni-L oferă pe Hristos. Dacă prin celelalte Taine primim anumite daruri, prin Sfânta Liturghie îl primim pe darul darurilor, pe Iisus Hristos. Astfel, Sfânta Liturghie este reactualizarea lui Hristos printre noi, pentru că El vieţuieşte în noi şi noi în El şi îl însoţim din peştera Betleemului şi până la înălţare.

       Sfânta Liturghie este slujba centrului cultului creştin ortodox în care Hristos vine pentru a ne sfinţi şi a ni se dărui prin Împărtăşanie. La fiecare Liturghie, Duhul Sfânt actualizează, face prezentă pentru fiecare credincios în parte -întreaga viaţă a Mântuitorului.

          În timpul Sfintei Liturghii, Hristos este preot, jertfă şi altar, dar şi primitor: pentru că Tu eşti cel ce aduci şi cel ce Te aduci”. La fiecare Sfântă Liturghie, cerul se coboară pe pământ: „noi cari pe heruvimi cu taină închipuim”- pentru ca să participe la prefacerea pâinii şi a vinului. Iar săvârşirea Sfintei Liturghii are ca obiect - prefacerea pâinii şi a vinului în Trupul şi Sângele Mântuitorului, iar ca scop  - sfinţirea credincioşilor şi iertarea păcatelor.

     Şi de fiecare dată când participăm la Sfânta Liturghie suntem în Împărăţia lui Dumnezeu, pentru că la începutul Sfintei Liturghii preotul zice: „Binecuvântată este împărăţia Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor, Amin.

         La Sfânta Liturghie ne rugăm pentru cei vii, dar şi pentru cei morţi, pentru cei prezenţi, dar şi pentru cei care nu pot participa, îi mulţumim pentru binefacerile pe care le ştim, dar şi pe care nu le ştim.

        La Sfânta Liturghie ne împărtăşim cu Trupul şi Sângele Mântuitorului: „cel ce mănâncă Trupul Meu petrece întru Mine şi Eu întru el”, dar ne împărtăşim şi de cuvântul lui Dumnezeu ,,fericiţi sunt cei ce ascultă cuvântul lui Dumnezeu şi-L păzesc pe el”.

 Şi tot la Sf.Liturghie ne împărtăşim prin miride - care sunt firimituri mici de pâine care se aşează de-a dreapta şi de-a stânga Sfântului Agneţ, pe Sfântul disc, pomenindu-se vii şi morţii, iar după împărtăşanie aceste firimituri se toarnă în potir pentru ca cei pomeniţi, cei vii, dar şi cei morţi, să se cuminece şi ei cu Trupul şi Sângele Mielului lui Dumnezeu care ridică păcatele lumi.

     Biserica ne îndeamnă la rugăciunea în comun, pentru că exprimă dorinţa Mântuitorului Iisus Hristos, care a spus: „Unde sunt doi sau trei adunaţi în numele Meu, acolo sunt şi Eu”.

        Rugăciunea Amvonului este rugăciunea cu care se încheie Slujba Sfintei Liturghii a Sfântului Ioan Gură de Aur. Poate fi considerată atât o rugăciune de mulţumire, cât şi una de cerere, de laudă şi de mărturisire a credinţei în Sfânta Treime.

,,Cel ce binecuvintezi pe cei ce Te binecuvintează, Doamne, şi sfinţeşti pe cei ce nădăjduiesc întru Tine, mântuieşte poporul Tău şi binecuvintează moştenirea Ta. Plinirea Bisericii Tale o păzeşte; sfinţeşte pe cei ce iubesc podoaba casei Tale; Tu pe aceştia îi preamăreşte cu dumnezeiască puterea Ta şi nu ne lăsa pe noi, cei ce nădăjduim întru Tine. Pace lumii Tale dăruieşte, bisericilor Tale, preoţilor, binecredinciosului popor român de pretutindeni şi armatei ţării noastre. Că toată darea cea bună şi tot darul desăvârşit de Sus este, pogorând de la Tine, Părintele luminilor, şi Ţie slavă şi mulţumire şi închinăciune înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin”.

     Pe uşa unei Biserici sunt scrise următoarele cuvinte: ,,Pace celor ce vin, bucurie celor ce rămân și binecuvântare celor ce pleacă!”

        Să aveţi parte de Pace, Bucurie şi Binecuvântare!

          pr. Vasile Beni