Pr. Vasile Beni: ”Ceea ce este cu neputință la oameni este cu putință la Dumnezeu”(Luca 18,27) - Naşterea Maicii Domnului

„Nașterea ta, de Dumnezeu Născătoare Fecioară, bucurie a vestit la toată lumea; că din tine a Răsărit Soarele dreptății, Hristos Dumnezeul nostru. Şi dezlegând blestemul, a dat binecuvântare; şi stricând moartea, ne-a dăruit nouă viață veșnică”. (Troparul praznicului)

Dragii noştri credincioşi!

         Aşa după cum ştim, anul bisericesc începe în data de 1 septembrie, iar prima sărbătoare împărătească, din cele 12 de peste an, este închinată Nașterii Maicii Domnului (8 septembrie). În popor sărbătorii i se mai spune Sfânta Maria Mică.

       Din cărțile noastre sfinte aflăm că în cetatea Nazaretului trăiau doi oameni bătrâni care purtau numele de Ioachim și Ana, care erau drepți înaintea lui Dumnezeu, dar nu aveau copii.

      Odată, fiind în templu, Ioachim a fost umilit de un evreu care i-a spus că este nevrednic să aducă daruri la templu pentru că nu are copii din cauza unor păcate ascunse.

       Tradiţia spune că, în al cincizecilea an al căsătoriei lor, Marele Preot de la Templu a refuzat în public jertfa lor, numindu-i blestemaţi. Întristaţi, cei doi  s-au îndreptat spre casa lor și au hotărât să se retragă fiecare pentru post şi rugăciune.

       Astfel, din rodul rugăciunii și al postului se naște o fetiță la care îi pun numele de „Maria” care înseamnă: „cea plăcută”- „Doamnă”- „steaua mării”. Împlinindu-se cuvintele „Că ceea este cu neputință la oameni este cu putință la Dumnezeu”.

   Câteva învățături despre Maica Domnului:

-Tatăl a ales-o, Fiul S-a întrupat, iar Duhul Sfânt s-a pogorât asupra ei.

 -O cinstim, pentru că în primul rând a cinstit-o Dumnezeu, a cinstit-o arhanghelul Gavriil, care I s-a arătat zicându-I : „Bucură-te, ceea ce ești plină de har”.

-A cinstit-o Elisabeta, mama Sfântului Ioan Botezătorul atunci când a zis: „Și de unde cinstea aceasta ca să vină la mine Maica Domnului meu”.   

-A cinstit-o acea femeie din popor care auzindu-L pe Iisus propovăduind a zis: „Fericit este pântecele care te-a purtat și sânii la care ai supt”.

        Maica Domnului şi copilul milos. Este o frumoasa pildă care ne descrie cum un copil, rămas orfan de amândoi părinţii, a fost crescut de un unchi de-al său, care îi purta de grijă, îi cumpăra haine şi îi dădea să mănânce. De la un timp însă unchiul a observat că după ce mânca, micuţul lua o bucată de pâine, plecând de acasă cu ea spre curtea bisericii. Acolo, la poarta bisericii se afla o icoană mare, pe care era zugrăvit chipul Maicii Domnului cu pruncul Iisus în braţe. Copilul credea că Iisus din icoană este viu şi că îi este foame şi Lui şi nu avea ce să mănânce. De aceea venea în fiecare zi la El şi îi aducea o bucăţică de pâine pe care o punea lângă icoană. Într-o zi unchiul îl certă, întrebându-l pe nepot unde duce pâinea în fiecare zi. Copilul îi răspunde că  în curtea bisericii este un copil sărac, care n-are ce mânca şi lui îi duce pâinea. Crezând că este vorba despre un copil ştrengar din sat care îl amăgeşte ca să-i ducă mâncare, unchiul îi zise cu asprime:   -Dacă este aşa du-te la acest copil să-ţi dea să mănânci că eu nu-ţi mai dau. Bietul prunc, plângând veni la Biserică, în faţa icoanei, zicând pruncului Iisus: „Mititelule, sunt tare flămând şi unchiul nu îmi mai dă de mâncare. Dă-mi te rog o bucată de pâine că şi eu ţi-am dat când am avut. Şi se spune că Maica Domnului s-a făcut vie şi a scos o pâine de sub omofor şi i-a dat-o băiatului zicând: „Ia această pâine din care să mănânci tu şi urmaşii urmaşilor tăi .(Din cartea: Rugăciuni şi poezii pentru copii, Editura Lumină din Lumină, p.171). În încheiere mă opresc la versurile lui Eminescu:

„Noi cei din mila Sfântului/Facem umbră pământului/Rugămu-ne-ndurărilor, Luceafărului mărilor,/ Ascultă-a noastre plângeri,/Regină peste îngeri;/Din neguri te arată,/Lumină dulce, clară,/ O,Maică Preacurară /Şi Pururea Fecioară/Marie!
Crăiasă alegându-te,/Îngenunchem rugându-te/Înalţă-ne, ne mântuie/Din valul ce ne bântuie./Fii scut de întărire /Şi zid de mântuire./Privirea-ţi adorată/Asupră-ne coboară,/, Maică Preacurată/Şi pururea fecioară, Marie!” Amin!

Mulţi şi binecuvantaţi ani sărbătoriţilor!