Pr. Vasile Beni: Botezul Domnului și binecuvântarea caselor cu Apa Sfințită aduce har și dar

 Dragii noştri credincioşi!

       Se cuvine, în primul rând, să mulţumim bunului Dumnezeu că suntem în frumoasă zi de sărbătoare, iar dumneavoastră bunilor credincioși că ne-ați primit cu drag în casele dumneavoastră. Cred  că fiecare preot din Patriarhia Română și-ar dori să aibă asemenea credincioși ca dumneavoastră.

   Personal, și mulți dintre dumneavoastră ne amintim că venirea și primirea preotului cu Sfânta Cruce era o adevărată sărbătoare.

       Amintiri! Amintiri! Frumoase amintiri! Nu știm la ce oră a venit la noi, știm doar că am avut emoții, nu știm ce ne-a întrebat, dar ne aducem aminte și acum de scaunul pe care s-a așezat.

    Boboteaza sau Botezul Domnului, sărbătoarea din 6 ianuarie, cunoscută şi sub denumirile „Arătarea Domnului" sau „Epifania", şi ziua Sfântului Ioan, din 7 ianuarie, marchează sfârşitul sărbătorilor de iarnă.

    La sărbătoarea Botezului Domnului se sfinţeşte firea apelor, aşa cum ne spune o cântare din această slujbă: „astăzi se sfinţeşte firea apelor”. Astăzi se sfinţeşte creaţia întreagă ca pregătire a ei pentru înnoire şi transfigurare în cerul nou şi pământul nou din Împărăţia Cerurilor. 

Binecuvântările  pe care ni le aduce Aghiasma Mare „Şi-i dă ei harul izbăvirii şi binecuvântarea Iordanului. Fă-o pe dânsa izvor de nestricăciune, dar de sfinţenie, dezlegare de păcate, vindecare de boli, diavolilor pieire, îndepărtare a puterilor celor potrivnice, plină de putere îngerească. Ca toţi cei ce se vor stropi şi vor gusta dintr-însa să o aibă spre curăţirea sufletelor şi a trupurilor, spre vindecarea patimilor, spre sfinţirea caselor şi spre tot folosul de trebuinţă...”.

Să ne rugăm ca Botezul Domnului să ne aducă har și dar fiecăruia dintre noi. Amin.

Pr. Vasile Beni

Comentarii

06/01/24 10:51
Toni

Motto:
"Eu cred că veşnicia s-a născut la sat."
(Lucian Blaga- SUFLETUL SATULUI)

In loc de comentariu, mai bine poezia "Bobotează", de Octavian Goga:

Ieri un popă rumen mi-a venit în casă
(Lege nu-i pe lume să şi-l vrea proroc),
Şi din căldăruşe mi-a uitat pe masă
Un sfios şi galben fir de busuioc…

Busuioc cucernic, busuioc de-acasă,
Frate cu muşcata prinsă-ntre fereşti,
Floare de la ţară, floare cuvioasă,
Cum să-ţi spun eu ţie cât de drag îmi eşti?

Mi-ai adus cu tine farmecul livezii,
Mi-ai vrăjit o clipă satul meu din deal,
Taina ce-nfioară noaptea bobotezii,
În întunecimea bietului Ardeal…

Îmi răsar acuma cântece uitate.
Şi-ntr-o pribegie fără de noroc,
Eu te simt că tu eşti singurul meu frate,
Rătăcit şi galben fir de busuioc…

În străinul chiot care strig-afară,
Lângă mine-alături mi te iroseşti,
Floare cuvioasă, floare de la ţară,
Ce cătarăm, oare, noi la Bucureşti?…

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5