Pr. dr. Maxim (Iuliu-Marius) Morariu: Gânduri de peste Ocean la Praznicul Nașterii Sfântului Ioan Botezătorul

Iubiții mei,

Evenimentul de astăzi e unul cu o încărcătură spirituală și teologică aparte. Căci Sfântul Ioan Botezătorul nu-i oricine. E cel mai mare bărbat născut din femeie. Și n-o spun eu, ci întreaga tradiție patristică a creștinătății primului mileniu. Beneficiază de o bună vestire, similară într-un fel cu cea a lui Hristos, iar momentul nașterii sale e unul special, precum va fi și misiunea sa ulterioară.

Bătrâni și învechiți în zile, Zaharia și Elisabeta pireduseră, în momentul în care se vor miji zorii ce prevesteau venirea sa în lume, orice nădejde de a avea urmași. Or, acest lucru aducea cu sine oprobriul public. Căci orice fiu al Israelului vremii nutrea nădejdea că din stirpea lui s-ar putea ridica Mesia. Iar sterpiciunea era văzută mai degrabă ca o consecință a unor grave fărădelegi, decât ca ceva cu motivație biologică. Așa se explică suspiciunea lui Zaharia la întâlnirea cu Arhanghelul. Una ce nu-i izvorâtă din necredință, ci mai degrabă dintr-o evaluare corespunzătoare a situației. Ori poate, din smerenie. Soția sa va fi mai receptivă la veste. Femeile au uneori, capacitatea de a se lăsa pradă credinței și de a trăi cu mai multă intensitate experiențe precum aceasta, decât bărbații, care sunt, ce-i drept, nu întotdeauna, mai introspectivi. Și dacă vestea le va produce rumoare, împlinirea ei va fi prilejul marii bucurii.

O carte veche, plasată  în rândul apocrifelor doar pentru că nu se concentrează asupra lui Hristos, ci a Maicii și a lui Ioan, anume Protoevanghelia lui Iacov, vine să arate că bucuria lor nu va dura mult. Întărâtat de magi, Irod va porni o campanie sângeroasă, menită a-i feri tronul de o potențială uzurpare. Înaintemergătorul se încadra în categoria subiecților săi. Ca atare, bătrâna mamă e obligată să fugă cu el în brațe în pustie. Acolo, cu soldații pe urmele ei, cade în genunchi în fața unei stânci. Iar Domnul răspunde fierbinților ei cereri. Deschide muntele și-i dă adăpost. Apoi, în chip minunat, îl închide, uimind urmăritorii. Supărați, aceștia vor fugi la templu, unde-și vor revărsa toată furia pe bătrânul preot, ucis martiric.

Așa va ajunge Ioan orfan de tată și crescut în pustie. Căci mama sa va refuza să se mai întoarcă în lume, probabil din frică. În sălbăticie, el va deprinde bucuriile vieții ascetice. Iar când va veni sorocul, va prooroci, netezind calea Celui ce avea să vină. Cuvintele lui vor avea puternic răsunet în popor. Era și firesc, doar erau bazate pe trăirea sinceră. Pe interiorizarea adevărului scripturistic. Educat la școala pustiei, Proorocul nu se va sfii de conjuncturi umane. Cele celeste vor fi singurele care-i vor suscita interesul. De aici și Evanghelia lui. Simplă și la obiect: „Pocăiți-vă, căci s-a apropiat Împărăția cerurilor”! Cuvinte simple, cu puternic ecou în rândurile auditoriului pripășit pe malurile Iordanului. La fel cum vor fi și constatările lui de natură morală. Vor avea un răsunet de-a dreptul dureros în inima lui Irod și a concubinei sale. Finalul va fi unul trist din perspectiva logicii umane. E fericit, însă, din cea a lui Dumnezeu.

Iubiții mei,

Simplitatea și felul direct de a fi al Înaintemergătorului ar trebui socotite adevărate exemple pentru societatea noastră. Pierdută în jocurile unei retorici fade și adesea duplicitare, lumea de azi devine adesea incapabilă în a spune lucrurilor pe nume. Se pierde în jocuri de cuvinte menite a o transforma într-o structură a lui politically correct. Ceea ce contează cu adevărat este însă, a fi Divinelly correct. Drept în baza logicii divine. Căci aceasta e peremptoria valoare ce ține lumea. Privind spre el, să căutăm și să găsim aspecte exemplare. Atât în ținuta sa morală, cât și în simplitatea și decența vieții. Îndrăzniți!

 

 

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5