Menuț Maximinian, PETRE PETRUSE - Mândru-i omu’ şî să ţâne - O viaţă pentru cântecul din Bistriţa-Năsăud, Bistrița, Editura Charmides, 2022

Povestea lui Petre Petruse în carte

Pr. Dr. Maxim (Iuliu-Marius) Morariu

 

Domnul Petre Petruse este, cu certitudine, o adevărată emblemă a folclorului județului Bistrița-Năsăud și o personalitate de prim rang a culturii acestor meleaguri. De aceea, nu reprezintă un fapt deloc surprinzător decizia domnului Menuț Maximinian, scriitor cunoscut deja pentru preocupările interdisciplinare și autor al unor volume de referință deopotrivă în spațiul literar, cât și în cel al etnografiei, istoriei, ori jurnalismului românesc și cel internațional, de a marca împlinirea a opt decenii de viață ai celui în cauză prin intermediul unui volum dedicat dânsului.

Aici, prin intermediul unei frumoase îngemânări a cuvântului cu imaginea, interpretul de muzică populară își prezintă devenirea și evocă momentele cele mai interesante ale parcursului său. Domnul Menuț îl iscodește cu întrebări ce dovedesc deopotrivă curiozitatea și profesionalismului său, făcându-l să evoce clipe aparte. În plus, își însoțește interviul cu o serie de constatări. Astfel, de exemplu, el ține să sublinieze faptul că:

„Născut a treia zi de Crăciun, când colindele străbune răsună în casele creştinilor, Petre Petruse avea să fie binecuvântat de Dumnezeu cu talanţii cântecului. Şi precum îngerii şi oamenii aduceau împreună slavă celui care se năştea însoţit de steaua călăuzitoare în ieslea sfântă, aşa şi Petre Petruse va aduce mărire prin cântecul său şi va înfrumuseţa lumea prin vocea lui deosebită”. (p. 13).

Ulterior, în chip diacronic, marile momente ce marchează devenirea ilustrului interpret de muzică populară vor fi trecute în revistă. Astfel, Petre Petruse își va aminti copilăria la Sângeorzul Nou, tinerețea de la Lechința, dar și clipele frumoase petrecute în armată, ori la Bistrița. Fragmente cu valoare literară, demne de spațiul memorialisticii vin să-i pigmenteze mărturia. Iată un astfel de exemplu:

„De perioada în care am viețuit la Sângeorzu Nou, respectiv 1951 – 1959, cea mai frumoasă perioadă a copilăriei mele, petrecută împreună cu ceilalți copii ai satului, dar mai ales cu cei care locuiau în aceeași casă cu mine, mă leagă o multitudine de amintiri frumoase, a unei copilării nu neapărat îmbelșugate, dar fără a-i lipsi cele trebuitoare, liniștită, lipsită de griji, la acea vârstă fiind prea nevinovați și cu sufletul curat, cu o bună educație din familii pentru a fi în stare să comitem fapte de care să ne rușinăm”. (p. 23).

Interpretul evocă de asemenea și aspecte care-i marchează debutul carierei artistice, precum cele din timpul stagiului militar de la Craiova (p. 35), vorbește despre modul în care doctorul Măgherușan l-a înscris la concursul pentru soliștii vocali ai ansamblului profesionist de la Bistrița (p. 38-39), dar și despre felul în care a ajuns să fie primul solist vocal invitat la o nuntă în zona noastră:

„Prima nuntă la care în zona noastră a fost invitat un solist vocal a fost la Năsăud unde împreună cu formația dirijorului orchestrei sindicatului – Alexandru Bubi, am fost invitat la căsătoria unuia dintre dansatorii Ansamblului „Cununa de pe Someș” – Ion Pupeză, prin anul 1972 – 73. Nu a durat mult și a început să se răspândească acest obicei, eu ajungând la un moment dat să particip, în aceeași zi, la două nunți, una cu formația condusă de Al. Bubi (de regulă la nunți de oraș) și cu formația condusă de Ion Sabadâș, în zona năsăudeană. Cea de a doua se termina duminica înainte de amiază, după care trebuia să mă prezint la două sau trei spectacole cu orchestra”. ( p. 47).

Împlinit și asumat, Petre Petruse ține să-și evidențieze, ca răspuns la întrebările lui Menuț Maximinian, aspecte ce-i definesc din perspectiva calității munca în ogorul folclorului românesc, dar și aplecarea înspre cunoașterea altor culturi:

„De-a lungul carierei artistice, am înregistrat în studiourile de radio un număr de peste 100 de piese, majoritatea de folclor, dar am abordat și abordez și muzica de petrecere, înregistrând și în acest gen muzical un număr de piese. Nu m-am ferit nici de piese din folclorul internațional imprimând melodii din Grecia, Franța și Rusia”. (p. 56).

Ca orice specialistr ce se respectă, domnul Petruse e conștient de particularitățile cântecului folcloric din zona sa, dar și de specificul altora. El ține astfel, să arate faptul că:

„Repertoriul specific zonei de câmpie se caracterizează prin jocuri așezate, rare, cu grad ridicat de execuție (ponturi, învârtitul pe după spate a partenerei). De aici şi ritmul așezat, rar al melodiilor cântate de interpreții de câmpie (cântece de-a lungul, bătrânești, rare, hărţaguri, romane şi învârtite). Precizez că niciodată nu am apelat la vreo altă persoană pentru a-mi compune textele, le-am compus eu singur, ținând seama de natura melodiei și de-o anumită stare sufletească pe care trebuie să o transmită. În perioada în care făceam naveta cu mijloacele de transport în comun de la Lechința spre Bistrița, într-una din zile în fața mea se aflau două femei care povesteau fel de fel.... la un moment dat, una din ele scapă o „perlă” şi anume: „minte îi dar nu-i noroc, astea rar îs la un loc”...mi s-au părut interesante, le-am notat şi după o vreme am compus textul melodiei „Spusu-i-am mamii de mic” – în care se regăsește şi sintagma auzită de la acele călătoare. Dacă am reușit să rezist în timp şi cântecele mele să fie fredonate şi azi este pentru că mi-am selectat repertoriul cu grijă, având în vedere păstrarea autenticului şi am prezentat în scenă şi nu numai, în scena, piese care s-au apropiat de gustul ascultătorilor. Nu am pus în prim plan abordarea în scenă a cântecelor comerciale, asemănătoare focului de paie intens foarte efemere în timp. Am știut să diferențiez şi să abordez ca atare repertoriul de spectacol vizavi de repertoriul prezentat în diferite alte ocazii”. (p. 69-70).

Bogată în informații cu relevanță pentru spațiul etnografic, bine scrisă și conținând o valoroasă mărturie cu privire la parcursul unui mare artist, moștenirea pe care o lasă dânsul generațiilor viitoare și aspectele ce definesc istoria culturală recentă a județului nostru. De aceea, domnul Menuț Maximinian se cuvine felicitat pentru un astfel de demers, iar domnului Petre Petruse se cade să-i urăm să aibă parte de ani mulți, sănătoși și plini de bucurii!

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5