În Piaţa Lechinţei, joia, în căutarea peştişorului norocos

          De când primarul Romeo Florian a modernizat, sub aspect estetic şi funcţional Piaţa agroalimentară din Lechinţa, acesta spaţiu a devenit un fel de loc de promenadă, de plimbare prin lumea pestriţă a mărfurilor de toate felurile şi pentru toate categoriile sociale. De mai bine de un secol, joia este târg şi piaţă la Lechinţa. Acum, târgul şi-a pierdut din atractivitate, în schimb piaţa este indispensabilă pentru orice lechinţan şi pentru cei din zona Câmpiei Transilvaniei care se întâlnesc aici. Dacă joia nu ieşi la piaţă înseamnă că nici nu ştii ce pierzi, vorba unuia. Ai sau nu ai treabă, cumperi ori doar priveşti, musai să ieşi şi doar într-o pauză de la serviciu să te asiguri că ai câştigat totuşi ceva. Cel mai statornic privitor al pieţei este Valea, devenită un pârâu molcom ce curge liniştit, acoperind verdeaţa sănătoasă ce o învăluie. N-am văzut de multă vreme o apă aşa de curată. Doi prichindei, pe pod, exclamă miraţi: Mami, am văzut nişte peştişori, uite-i acolo cum înoată! Limpezimea apei i-a făcut  şi pe peştişori să vină la piaţă?! 

          Dacă gospodinele vin să-şi cumpere una-alta, în piaţă copiii au locul lor de joacă. Tot meritul Primăriei este şi amenajarea spaţiului pentru cei mici.

          Piaţa arată aşa cum trebuie să fie un spaţiu al desfacerii mărfurilor. Mesele din beton au rămas doar o amintire, produsele pot fi comercializate în spaţii adecvate. Găseşti în piaţă de toate. A înflorit şi aici industria florilor. Din Sângeorzul de Mureş sunt prezenţi cei care oferă o gamă foarte variată de flori pentru grădini, balcoane, alei, curţi. Şi cum a început sezonul răsadurilor, producătorii din Cociu sunt prezenţi. Se ştie că satul Cociu (comuna Şintereag) se află între primele aşezări rurale în care producerea răsadurilor de legume şi flori contituie o adevărată afacere. La o tarabă îl întâlnesc pe vechiul meu prieten Marica. De vreo 25 de ani face piaţă în toate târgurile din judeţ. Ştie exact care-i starea financiară, puterea de cumpărare a celor din Lechinţa, Şieu, Jelna, Teaca, Urmeniş, Milaş, oriunde este prezent. Un stand special este cel al pălăriilor de paie. Vine canicula şi trebuie să ne protejăm, îmi spune acesta. Au dispărut din păcate cloparii. Pălăriile din paie de grâu şi-au pierdut meseriaşii. Nu mai ştie nimeni să împletească pălăriile frumoase de odinioară. Se găsesc însă cele de papură. Lelea Maria vinde caş de oaie. Este din ţara oilor, cum îi place să-i spună Şieuţului, de unde vine. Îi doar 16 lei kilogramul, îţi dă să guşti cu un vârf de cuţit. Curios este că la piaţă se vând şi mere. Nu dintre cele produse de livezile locale (cele câteva sute de hectare existente prin 1990 au fost defrişate, în schimb au apărut plantaţii noi, moderne) ci aduse de mai departe. Cu 10 lei săculeţul te îndulceşti, dacă ai noroc.

          E circulaţie mare joia în zona pieţei. Vânzători, cumpărători, unităţi de desfacere. Cea mai nouă este a lui Doru. Mărfuri foarte variate şi la preţuri pentru tot buzunarul, îmi spune patronul, foarte atent cu fiecare client. Spuneam că aglomeraţia mare în piaţă poate să creeze şi unele probleme. Mărfuri întinse pe jos, ori la mese, cetăţeni, cumpărători ori simpli privitori, maşini ce descarcă marfă, dar şi turisme ce circulă printre oameni şi mărfuri. Oare n-ar fi bine, spre a se evita eventualele accidente, ca joia să fie interzisă circulaţia maşinilor prin piaţă (exceptând, se înţelege, maşinile cu marfă). O propunere ce ar putea fi luată în discuţie de administraţia comunei.

 

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5