Pensionarii şi necazurile lor

O vizită în mijlocul pensionarilor adunaţi, după masă, în jurul orei 17, în faţa blocului Lamă sau a Complexului Comercial Big, este suficientă pentru a-i auzi pe aceştia discutând despre problemele ce-i frământă. Speriaţi de recesiune, cu pensii mici, bolnavi şi bătrâni, cu datorii la bănci ori la întreţinere, pensionarii transformă discuţiile într-un fel de răfuială cu cei ce-i conduc, de la primar la deputaţi, la premier, la preşedintele ţării. Toţi aceştia sunt acuzaţi şi consideraţi vinovaţi de necazurile lor, de modul cum gospodăresc şi administrează sfera de putere cu care sunt investiţi. Nea Vasile, are 76 ani împliniţi. A lucrat o viaţă la CFR. Şi acum se crede ceferist, dar nu din categoria celor de astăzi, ci din vremea lui. CFR-ul era o adevărată armată, disciplină, punctualitate, ordine. Dacă întârziam 3 minute era bai mare. Ce văd acum mă îngrozeşte. Curăţenia prin gări nu mai există. De fapt, nici gări nu mai există. Vedeţi, în Bistriţa, prin gară cresc bălăriile. Intervine în discuţie un fost şofer. „45 ani am petrecut la volan, fără nicio sancţiune. Ne adunam dimineaţa la şcoala personalului. Era şi atunci ordine şi respect unul faţă de altul. Mai făceam şi ciubucuri, nu zic asta, dar era respectul dintre noi. Ne ajutam reciproc. Pe vremuri noi, cei din Bistriţa, eram cei mai buni din zonă”.

Sănătatea îi preocupă pe foarte mulţi. Tratamente, medicamente, medici, , sunt subiecte aduse mereu în discuţie. „Am 570 lei pensie. 110 lei îi dau lunar pe medicamente. Mă descurc greu şi de acum mă gândesc ce voi face la iarnă”. „Mi-am tăiat telefonul şi cablul ca să nu mai plătesc atâta”, intervine un altul. „Că tot ai vorbit de cablu, de televizor, mulţi suntem nemulţumiţi de programul de la televiziunea naţională. Şi anume, aş întreba de ce nu se transmit meciurile de fotbal ale echipei naţionale? Nu toţi avem cablu. Taxa de televiziune o plătim, ni se reţine automat când achităm curentul. Eu o să-mi arunc televizorul pe geam, dacă nu se dă şi fotbal. Atâta bucurie mai avem şi noi. Chiar vă rog să mă fotografiaţi când îmi arunc televizorul”, îşi spune necazul foarte supărat un pensionar, fost toată viaţa salariat la Starea Civilă. Şi cum mâncare trebuie, nu lipsesc din „dezbateri”, problemele din agricultură. Mulţi au proprietăţi, terenuri la ţară. Domnul Vasile, de loc din comuna Sânmihaiu de Câmpie, are teren destul. Dar îi pustiu fiindcă nu-i cine să-l lucreze. L-ar da cuiva dar n-are cine să-l preia şi-şi dă cu părerea despre colectiv, că a fost bine, că a fost rău. Atunci n-a fost atâta „pustuşag”. L-am auzit pe ministrul Agriculturii, că-i va amenda pe cei care nu-l lucrează. Dar cu ce să plătim amenzile? Să vină cineva, şi statul, să-l preia şi să-l lucreze, îşi dă cu părerea altul. Un domn cărunt are o proprietate în zona Şieu Măgheruş. Este stupar, se ocupă de creşterea albinelor de mic copil. Acum are 80 de ani, dar tot în stupină îşi petrece vremea. Anul acesta a fost cam dificil pentru albine. Mai în toamnă, albinele au mai adunat ceva miere. „Am prins şi ani mai răi. Dar mă bucur că în livadă am foarte multe mere. Ce-oi face cu ele, nu ştiu”.

Poate să lipsească politica din discuţiile pensionarilor? Nu, nu se poate. Şi aici, pensionarii sunt grupaţi pe partide, pe simpatii. „Boc îi bun, că-i ardelean de-al nostru. Dar nu poate face nimic, fiindcă îl dirijează Băsescu. Uite, avem un ministru al Muncii din Bistriţa. Îl ştiu bine pe domnul Botiş, era foarte bun când lucra la şomaj, dar nu ştiu ce va face la ministerul acela, că dacă nu-s bani, de unde să ne dea…”. Şi discuţiile se întrerup, soseşte ziarul gratuit, pensionarii îşi iau câte unul şi,. rând pe rând, pleacă pe la casele lor cu gândul să se întâlnească a doua zi. Şi discuţiile continuă.