Părintele Victor Făgăraş a fost condus pe ultimul drum de sute de credincioşi

          În fiecare duminică, exact la ora 9.30, intra în biserică. Se îndrepta sfios spre icoana din faţa altarului, o săruta evlavios, se închina în faţa uşilor împărăteşti, saluta reverenţios şi intra în Sfântul Altar. Deşi era pensionar cu acte în regulă, părintele Victor Făgăraş a rămas tot preotul nostru, fiindcă preoţia nu ţi-o ia nimeni. Este însăşi viaţă pentru cei cu dar şi har dumnezeiesc. Părintele Victor era înzestrat cu multiple daruri duhovniceşti pe care le transmitea cu o blândeţe înnăscută enoriaşilor săi. Vestea nedreaptă că cel care a slujit biserica şi deopotrivă pe credincioşi vreme de 50 de ani – la Pinticu Tecii, Monor şi Bistriţa – i-a îndurerat profund pe cei ce l-am cunoscut, fiindcă îl vedeam şi-l simţeam mereu alături. L-am cunoscut prin 1975, când slujea la Monor. L-am ascultat atunci predicând, iar Cuvântul de învăţătură rostit în faţa sutelor de enoriaşi, atunci în anii comunismului, vădea aceeaşi nemărginită dragoste faţă de credinţa ortodoxă, fiind, de fiecare dată, un îndreptar moral pentru cei din jur. Îmi amintesc că, într-o duminică, m-a invitat acasă, în casa parohială, ticsită de cărţi religioase, beletristice, cărţi de istorie. Iubea biserica, iubea deopotrivă oamenii. Se spune că fiecărui preot îi este încredinţată o turmă cuvântătoare, un suflet care este de mare preţ în faţa lui Dumnezeu. Iar prin cuvânt, prin viaţa lui curată, trebuie să însenineze conştiinţele credincioşilor, să-i facă mai buni, să se iubească unii pe alţii, aşa cum a cerut Mântuitorul Iisus Hristos. Părintele Victor a fost un prieten apropiat pentru fiecare dintre noi. Se ruga în taină pentru enoriaşii săi, fiind sfetnicul ce răspunde pentru mântuirea noastră. A avut chemare de la Dumnezeu. Era o fire blândă, cinstită, cu dragoste nemăsurată faţă de Biserica Ortodoxă, a fost, cum spunea cineva, al tuturora, ce-l ducea pe prunc de la botez şi până la sfântul mormânt. A fost unul dintre aceia care n-a încetat niciodată să fie bun, milostiv şi rugător.

          Fiind, vreme de o jumătate de secol aici, pe pământ, slujitorul direct al lui Dumnezeu şi mijlocitorul turmei credincioşilor în faţa tronului dumnezeiesc, chemat la ceruri, în ceata celor drepţi, ne vom aminti mereu de părintele Victor Făgăraş, iar la ora 9.30 nu va mai intra în Biserica „Sfinţii Trei Ierahi” din Bistriţa dar noi, credincioşii, îl vom simţi mereu alături, rugându-ne pentru sufletul lui, aşa cum în ceruri se roagă pentru noi.

          Preţuirea şi dragostea cu care a fost înconjurat de-a lungul întregii sale vieţi s-a văzut şi sâmbătă, 11 august 2018, la slujba de înmormântare. Biserica-catedrală Sfinţii Trei Ierarhi şi spaţiul din jurul acesteia au fost pline cu enoriaşi, cunoscuţi ori necunoscuţi. Soborul impresionant de 30 preoţi, în frunte cu protopopul Alexandru Vidican, e o dovadă că cel care a fost chemat la Domnul, după ce a slujit aici o jumătate de secol, a fost un preot vrednic, un coleg minunat, un om de mare omenie, căruia cei ce l-au cunoscut îi vor păstra o amintire frumoasă. Aşa au şi subliniat în cuvântul lor, încărcat de emoţie şi durere: protopopul de Bistriţa – Alexandru Vidican, preotul Ioan Morar – delegat al Arhiepiscopiei Clujului şi preot Simion Creţa.

          Dumnezeu să-l odihnească în pace în ceata celor drepţi şi să-i fie memoria binecuvântată!

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5