Pactul cu poezia

Ne-am fi aşteptat, după scrieri de inspiraţie religioasă, pe urmele Sfântului Ierarh Pahomie de la Gledin, şi în urma pelerinajelor în Ţara Sfântă, ca Dorin Arsinte să scrie un volum de versuri cu titlul „Întors din Rai”. Dar aşa, poate, „Întors din Iad”, cum se numeşte recenta carte a lui Dorin Arsinte, mizează de la bun început, în mod conştient, pe o suspiciune de lectură, care nu face altceva decât să trezească acea curiozitate specifică cititorului.
Contrar aşteptărilor, neîncrezătoare, inerente unui demers poetic întârziat şi aşezat sub un semn diletant, Dorin Arsinte surprinde în poezia lui prin conţinut şi prin formă, are suficientă materie lirică pentru a fi prelucrată şi dispune de o proprietate a cuvintelor atât de directă şi sigură, încât ne duce cu gândul la faptul că această carte a fost îndelung meşterită, cântărită şi şlefuită, aşa cum rar se mai azi, când poezia este aşezată în pagină, „pe curat”, la prima strigare. Aşa încât, credem că aşteptarea a meritat.
„Întors din Iad” vorbeşte despre o experienţă de viaţă, aproape la limită, despre suferinţă, despre înţelegerea durerii, despre chin şi revenire, cu alte resurse, cu alte gânduri. Renaşterea din cenuşă, după ce a fost parcursă cunoaşterea, atât cât îi este permisă omului, îi oferă autorului ceva în schimb. Este vorba despre sclipire, atât de necesară în poezie, întâlnită deseori şi ca inspiraţie. Oricum, poezia lui Dorin Arsinte este sigură de valoarea ei şi chiar şi aşa, dintr-o zonă neagră, Iadul, ştie că va avea mulţi „suporteri”.
Ce dovadă mai potrivită pentru faptul că Raiul şi Iadul sunt amândouă aici, pe Pământ, decât această carte de poezii, scrise cu ... pofta de-a trăi.
În primul rând, cele două metafore pentru lumea de aici şi lumea de dincolo sunt la Dorin Arsinte „lumea cu gând” ( presupusă a fi a grijilor, a vieţii de zi cu zi ) şi o imaginară lume „fără gând”, promisă în schimbul sufletului, ademenit a se pierde primul, la îndemnul tentant „vino cu mine!”. Poetul intră în jocul morţii „Dansez cu moartea./ Vals sângeros şi crud./ Îi sărut mâna, / Ea mă strânge de gât”, pentru ca apoi să vadă zădărnicia când „Cu hoituri şi cadavre/ Chefuieşte cântând nemurirea”, o ironică receptare a ceva ce, poate, nici nu există.
În al doilea rând, Dorin Arsinte foloseşte drumul ca modalitate de iniţiere, până la distrugere, dispariţie chiar, şi, odată ajuns la „poarta întunericului”, aidoma unui personaj de basm, aşteaptă să fie invitat. Ce caută poetul- erou acolo? Tocmai adevărul. Încercat şi lovit, crede că iubirea îl vindecă. Atât de trist, acceptă, cu stoicism, cu bărbăţie, moartea ca pe-o iubită: „pe gură mă sărută dulce moartea!”
În al treilea rând, parcursul lui Dorin Arsinte, fiind vorba despre prima lui carte de poezii, este unul totalitar, cuprinzător, ce doreşte, parcă, să spună tot dintr-o dată. Cartea de faţă este o refacere a drumului facerii, de la prima „Facere”, biblică, şi cuprinde jertă, trădare, şarpe, cumpărare, apocalipsă, rugăciune, înger, înviere în cele din urmă, prin poezie. Cu toate este de acord poetul şi, într-un mod original, ambiguu, spune „semnez”, ca şi cum ar accepta orice: situaţie, pact, poezie. Şi acceptă dreptul de semnătură, pe care şi l-a câştigat prin munca lui.
Unele imagini îi reuşesc poetului într-un mod exemplar. Alţii scriu cărţi multe şi nu ajung la performanţe, prezente la Dorin Arsinte în prima lui carte de poezii. Dintre acestea, semnalăm câteva: „Sunetul macabru/ Al trâmbiţelor morţii/ Răsună pe câmpia vieţii”, „Moartea curge lin în mine” „Cu dragoste mă urăsc”, „Sufletul îmi atârnă/ Între cer şi pământ/ Plânge cu lacrimi/ Negre”, „Mă sting încet ca un apus/ Înjunghiat în inimă de vise”, „Moartea nu mă vrea. / Nimeni nu mă vrea.”
În cazul lui Dorin Arsinte, pactul lui Mefisto este spre binele Poeziei.
Cartea „Întors din Iad” apare în Bistriţa, la Editura „Mesagerul”, 2016, şi se bucură de a-l avea lector de carte pe scriitorul şi jurnalistul Victor Ştir. Un botez cu atât mai generos pentru noul nostru coleg în materie de poezie. O poezie altfel, cu care nu suntem obişnuiţi, pentru că Dorin Arsinte nu se înscrie în tipare. Câţi dintre noi n-ar dori, dacă ar şti că renasc atât de frumos în poezie, să treacă prin experienţa poetului şi să scrie cu atâta dăruire, „întors din Iad”, ca şi cum ar fi „întors din Rai”.