Olimpiu Nuşfelean, director Mișcarea Literară: La Bistrița, evenimentele literare sunt într-un ritm bun

Rep.: - Cum a fost anul cultural, anul literar 2023?

Olimpiu Nuşfelean: - Anul 2023 a fost cel mai bun an, altul mai bun n-am putut avea. Cel de Sus a făcut lumea şi ne-a aşezat în ea. Acum depinde cum o administrăm noi pentru noi, pentru că lumea e făcută pentru noi, cei care vie- ţuim în ea. Aşa că, depinde de noi ca un an să fie mai bun sau mai puţin bun dar, în general, trebuie să ne bucurăm de fiecare an pe care-l avem, fiecare an care trece ne ajută, de fapt, să fim mai tineri, mai despovăraţi. Noi suntem, de fapt, copleşiţi de un număr de ani infinit şi, cu fiecare an care trece mai scăpăm de un an care ne apasă şi mergem mai departe cu cel care vine. Revenind la literatura care se scrie sau se citeşte azi în judeţul Bistriţa-Năsăud, pot spune că a fost un an echilibrat, cu reuşite. Cum putem vedea acest lucru? În

primul rând, poate să ne spună librăriile, dar ele nu cred că ne spun prea multe, se mai fac cercetări dar nu neapărat punctuale şi nu multe, sau bibliotecile. Dar, până la urmă, despre fenomenul literar vorbesc manifestările, întâlnirile culturale, întâlnirile literare care se fac şi acestea, mai ales la Bistriţa, sunt într-un ritm bun. Ritmul este hrănit, susţinut şi de întâlnirile literare care se consumă şi în afara Bistriţei – Beclean, Năsăud, Sângeorz-Băi, dar şi de o serie de comune şi sate unde sunt oameni interesaţi de literară şi unde vom întâlni oameni foarte avizaţi care urmăresc apariţiile editoriale, urmăresc cărţile. Deci, sunt aceste întâlniri, dar sunt şi festivalurile care se organizează. Şi aici Bistriţa stă destul de bine cu festivalurile dedicate lui Coşbuc sau Rebreanu, dar şi prin „Poezia e la Bistriţa”, „Serile de la casa poetului”. Totul e să existe, până la urmă, şi acel sprijin financiar pe care-l pot acorda anumite instituţii sau organizaţii interesate de cultură. O determinare există dar trebuie să menţionăm şi faptul că, spre sfârşitul anului, a trecut aşa, un mic fior rece prin cultură, când o serie de bani destinaţi culturii au fost retraşi. Nu comentez, dar am ieşit din această perioadă puţin „strănutând”.

Rep.: - Au avut de suferit şi publicaţiile, şi cărţile...

Olimpiu Nuşfelean: - Da, publicaţii, cărţi, întârzieri de ediţii la reviste, cărţi care n-au mai apărut. Mirarea vine din faptul că, deşi poţi identifica surse de bani, pentru că până la urmă bani există şi cultura nu cere foarte mulţi bani, cultura bistriţeană nu cere foarte mulţi bani, sau scriitorii de aici, ca să ne referim la ei, dar nu ştiu din ce motive, uneori se întâmplă şi mici sincope în această colaborare, să spunem, dintre finanţatori şi oamenii de cultură, cei care scriu.

Rep.: -. Cu toate acestea, o serie de acţiuni au mers mai departe cu un buget limitat, unele mai restrânse, dar toate s-au făcut.

Olimpiu Nuşfelean: - Am uitat să spunem despre „Cărţile, pâinea şi vinul” de la Bibliotecă, ultima activitate de acest gen care a încheiat seria evenimentelor literar-culturale din judeţ.

Rep.: - Şi, tot la Bibliotecă, am deschis anul cu Ziua Culturii Naţionale, la Casa Colecţiilor şi Documentelor.

Olimpiu Nuşfelean: - Ceea ce merită să reţinem e faptul că, în acest an, Ziua Culturii parcă a fost o mobilizare mai mare în acest sens, la nivelul scriitorilor, dar şi la nivelul instituţiilor culturale, instituţiilor de cultură, la nivelul şcolilor. Să reţinem faptul că, de exemplu, la statuia lui Eminescu din Piaţa Eminescu din Bistriţa, de obicei era doar un grup de iniţiativă pornit de la Palatul Culturii şi domnul dr. Mircea Gelu Buta, dar în acest an au fost mai multe grupuri care au mers la statuia poetului, au depus coroane de flori, au recitat din Eminescu sau au comentat, pe scurt, aspecte ale operei poetului.

Rep.: - E foarte bine, însă, parcă, n-am reuşit să mergem la toate pentru că nu aveam cum. Nu puteam alerga dintr-un loc în altul.

Olimpiu Nuşfelean: - Nu poţi. Uneori sunt aşa de multe... Dacă eşti un abonat al lor nu mai poţi face altceva. Aici este de urmărit o anumită dinamică şi, poate, la un moment dat, se va ajunge la o colaborare între instituţiile culturale ca să fie mai bine comasate, adunate, într-o manifestare mai legată, la care să poată participa cât mai mulţi dintre cei interesaţi. Dar nu poate fi o manifestare mamut. Sunt foarte bune şi iniţiativele de grup, iniţiativele particulare care servesc cultura.

Rep.: - Avem aici o maşină de scris de la ziarul „Răsunetul”, maşină care - dacă ne gândim că în 1989 a apărut Ecoul Nou şi pe urmă Răsunetul – marchează 35 de ani şi, lângă maşina de scris, „Mişcarea literară”, cel mai recent număr.

Olimpiu Nuşfelean: - Poate că „Mişcarea literară” îşi are locul lângă această maşină de scris, pentru că ea a început la maşina de scris. Apropo de maşini de scris, există o istorie a lor. Eu, de-a lungul timpului, am avut vreo cinci maşini de scris de diverse tipuri. Revista a apărut şi legat de redacţia „Răsunetul”, pentru că a fost într-o permanentă colaborare cu ziarul, ziar care a reflectat, a semnalat, de-a lungul timpului, apariţiile revistei, ba chiar şi unele chestiuni mai polemice, când au fost momente mai grele pentru revistă. Revista a apărut în 2002 şi are deja 21 de ani de apariţie. Iniţiativa a fost a unui grup de scriitori bistriţeni, o mână de scriitori – subsemnatul, Ioan Pintea, Virgil Raţiu, regretatul Ion Moise, Andrei Moldovan şi Alexandru Câţcăuan ca manager, având şi sprijinul Librăriei Aletheia, prin managerul acesteia. Revista a venit într-un moment în care deja erau câţiva ani în care nu au mai apărut nişte reviste, ca de exemplu Minerva, care era cu mari promisiuni şi, din diverse motive, nu a mai apărut. Atunci ne-am zis că trebuie să facem o revistă şi, ca să nu fie discuţii, am ales ca grupul de iniţiativă să fie cât mai mic, pentru ca certurile să se consume acolo, într-un grup cât mai mic şi lucrurile să se împace, să se rezolve, iar asta a făcut ca revista să împlinească deja două decenii de prezenţă literară publicistică în judeţ şi în ţară. De-a lungul anilor, s-au alăturat o serie de scriitori de aici, nu-i pot numi pe toţi pentru că sunt mulţi, dar aş aminti pe Aurel Podaru, Ion Radu Zăgrean, grupul de la Maieru, Victor Ştir, la un moment dat a fost şi Menuţ Maximinian, care a intrat şi în redacţie. Pe

urmă, sunt o serie de colaboratori, mai mult sau mai puţin prezenţi. Să mai menţionez şi pe Ionela Silvia Nuşfelean care e de mare ajutor în asigurarea unor colaborări, în corectura revistei, în distribuirea ei. Desigur că, despre o revistă se poate vorbi mult legat de conţinutul ei, legat de colaboratori. Este o revistă care merge pe muchie de cuţit, reflectând activitatea literară din judeţ, dar şi din ţară sau din străinătate prin traducerile pe care le facem. Am avut o serie de colaborări cu traducători şi scriitori din afara ţării care pot fi regăsiţi în paginile revistei de-a lungul anilor, ca şi afirmarea unor tineri scriitori prezenţi la primele pagini în revistă sau colaboratori recrutaţi din cadrul Cenaclului „George Coşbuc” sau din atelierele de creaţie ale Palatului Copiilor din Bistriţa.

Rep.: - Fiecare număr are un dosar special dedicat unui scriitor.

Olimpiu Nuşfelean: - Da, poate că într-un fel asigură un mic specific revistei, în fiecare număr un mic dosar de scriitor, în care sunt publicate articole, fragmente din opera acestuia, interviuri, bibliografie, fotografii, şi imaginea lui apare pe coperta revistei. Până acum am ales scriitori care sunt strâns legaţi de judeţul nostru sau scriitori care au avut o anumită colaborare, care au trecut pe aici şi au lăsat urme în memoria culturală a Bistriţei. În ultimul număr e un scriitor care, poate, pe la Bistriţa a fost mai puţin, dar a fost un nume aparte în literatura română – A. E. Baconsky, redactor şi conducător de revistă la Cluj şi la Bucureşti, poet, prozator, dar care în tinereţea noastră ne-a impresionat cu o mare panoramă a liricii contemporane. Generaţiile 70-80 au acordat o foarte mare atenţie acestei apariţii editoriale la momentul respectiv, dar care vine, în timp, spre aceste zile. E un scriitor aparte. A avut un început mai controversat, dar pe urmă a fost scriitorul care şi-a lăsat amprenta asupra culturii timpului său.

Rep.: - Pregătim numărul patru?

Olimpiu Nuşfelean: - Este în lucru, spre final, număr care ar fi trebuit să apară până în decembrie. Apărem foarte rar, de patru ori pe an dar, din diverse motive, lucrurile sunt puţin decalate. De fapt, şi înainte de 89 erau unele reviste care, deşi aveau o anumită finanţare, apăreau după un anumit timp. Le aşteptam, le căutam, poate că „Mişcarea literară” nu este o revistă chiar aşa de căutată cum erau anumite reviste înainte de 89, pentru că presiunea, dorinţa, posibilităţile de a trăi cultura erau mai restrânse, erau trecute printr-un filtru ideologic şi reuşitele bucurau întotdeauna. Eu sper că şi astăzi reuşitele literare trebuie să ne bucure. Revista publică poezie, proză, eseuri, comentarii, are în fiecare număr un pictor, un artist plastic care ilustrează numărul cu un comentariu, de obicei la opera lui, traduceri.

Rep.: - Este foarte vizibilă şi apreciată de lumea literară.

Olimpiu Nuşfelean: - Eu sper. Revista este întotdeauna semnalată în presa literară, în revistele Uniunii Scriitorilor, acum vreo 2-3 ani a luat şi un premiu între revistele literare care apar în Bistriţa, un premiu dat de un juriu prezidat de criticul şi academicianul Nicolae Manolescu, preşedintele Uniunii Scriitorilor, criticul care a făcut şi face figură de primă mărime în critica şi oarecum în direcţionarea literaturii şi într-o operă de sanogenizare a literaturii, pledând pentru filtrul şi sita critică.

Rep.: - „Mişcarea literară” îi acaparează foarte mult timp scriitorului Olimpiu Nuşfelean, directorul fură din timpul scriitorului.

Olimpiu Nuşfelean: - Eu sunt scriitor, dar pe lângă asta, sunt şi ziarist, adică, concomitent, aproape din pruncia literară, să zic aşa, din tinereţea literară, am făcut şi publicistică, ziaristică şi mi-a intrat morbul acesta ziaristic în sânge. Şi atunci, optând şi pentru realizarea unei publicaţii, nici nu mă gândesc ce pierd şi ce câştig. Asta e, cât pot... Sigur că merită, cât pot fac această revistă. Sigur, ia din timp, pentru că munca la revistă presupune să ai colaboratori, să citeşti textele venite de la ei, să le pui într-un sumar, într-un anumit fel. Până şi pentru albumul cu scriitori, să selectez câteva poze dintr-o sută e foarte greu, pentru că alegi o poză, te uiţi bine la el şi vezi că se uită în altă parte, e cu ochii închişi. Şi da, îţi ia din timp, nu ştiu dacă şi din energie, pentru că energia merge spre cititor, fie pe cale literară, fie pe cale publicistică, ziaristică. Dar încerc să merg pentru că asta este condiţia mea asumată de la început. Nu mi-am propus să fiu scriitor, am început să scriu, dar cât sunt mai important sau mai puţin important... Asta mi-a fost principala menire sau dăruire.

Rep.: - Cele mai recente cărţi, şi premiate, „Ultima zi a Peştişorului de aur” – proză, şi „Om în mers” – eseuri, două cărţi premiate a nivel naţional la mai multe festivaluri de profil şi frumos comentate în presa de specialitate. Ştiu că mai aveţi în contur...

Olimpiu Nuşfelean: - Mai am o carte de versuri, nu am adus-o, „Unde aşezăm plânsul copilului”. Mai am aici o carte de versuri, o culegere, şi aceasta premiată, „Spiritul sau strigătul”. Material pentru cărţi mai am, dar rămâne o anume detentă pe care să o prindă, să te ocupi, fie de scris, fie de alcătuire, pentru că nici alcătuirea unei cărţi nu e simplă. Dacă te gândeşti serios la asta trebuie să-i gândeşti sumarul, aşezarea textului sau corectarea lui şi toate celelalte.

Rep.: - Aşteptăm publicate în volum şi „Opiniile” din „Răsunetul”.

Olimpiu Nuşfelean: - Am crezut că la această carte cu „Opinii” din „Răsunetul”, mai ales cele dedicate pandemiei, ar fi trebuit să fie apărută, mai am texte pentru o carte de eseuri, o carte de versuri, probabil, se va arăta la orizont anul acesta, sau proză, dar sunt lucruri care ţin de atelierul autorului.

Rep.: - Un mesaj pentru iubitorii de cultură..

Olimpiu Nuşfelean: - E un mesaj pe care pot să mi-l adresez şi mie, pentru că sper sunt şi eu un iubitor de cultură alături de ceilalţi: să aibă puterea de a întreţine, de a găsi focul care să hrănească această iubire pentru cultură, pentru carte.

Rep.: - Vă mulţumim. Vă invităm să mergeţi în librării sau la biblioteci să citiţi şi cărţile semnate de Olimpiu Nuşfelean şi să accesaţi site-ul miscarealiterara.ro, acolo unde sunt toate numerele la zi ale publicaţiei, iniţiată în urmă cu ani de zile de Liviu Rebreanu.

Menuț Maximinia

 

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5