Ocnița – locul unde Iluzia va deveni un vis implinit !

Florentin Archiudean

     De curând la Ocnița s-a pus piatra de temelie a noii case parohiale. Casa veche, deși intimă și decent înzestrată cu toate cele trebuitoare traiului zilnic se apropie- ca zidire- de suta de ani! Și cum unui sat mare de gospodari harnici cum mai este încă Ocnița i-ar sta bine cu o nouă casă parohială, în prezența preacucernicului părinte protopop Alexandru Vidican și a vrednicilor de laudă slujitori ai Domnului Vasile Motogna din Teaca, Alin Pașca din Budurleni și Daniel Bogdan din Viile Tecii s-a făcut cum ziceam, cuvenita slujbă de binecuvântare a lucrării și de invocare a Proniei Cerești întru succesul deplin al acestei curajoase lucrări.

           Toată lumea este conștientă că drumul va fi greu, calea lungă și succesul…sigur ! Tânărul nostru preot Silviu Marcel Costin a pornit pe acest drum care cere curaj, răbdare, angajament personal susținut și optimism de nezdruncinat! Iluziile sunt însă cele mai frumoase aripi ale speranței. Ele ne animă mereu, ele ne deprimă uneori, de consistența lor în ființa noastră depinde însă voința cu care ne zbatem, voința cu care luptăm, puterea cu care învingem greutățile vieții. Un război mare se câștigă cu bătălii numeroase, unele pierdute, altele, cel mai adesea câștigate. O bătălie pierdută nu este, nu trebuie să fie decât un moment de reculegere și de călire a voinței, de renaștere a….iluziilor care ne duc spre victorie! Ce ar fi oare un blitzkrieg(razboi fulger) câștigat numai cu bătălii victorioase ? Așa ceva nu mai este de actualitate azi!  Cu atât mai puțin într-un angajament la care participă voluntari, mulți fără pregătire…militară,  a căror angajament depinde în cea mai mare măsură de modul în care înțeleg ce anume li se cere, de ce li se cere  și pentru ce li se cere …

             Ocnița este un sat cu o istorie aproape milenară, atestată cu documente certe. Lucrul acesta se poate să nu se mai simtă în comportamentul tuturor locuitorilor însă percepția și mândria aceasta a sătenilor plutește în orice timp și anotimp în conștiințele lor… Ce-i drept în anii trecuți – de șapte ani am revenit în aerul tare al Ocniței !! – am auzit chiar la funcționarii primăriei Teaca de care aparținem, cum că…’’ocnenii îs altfel, îs mai căpoși adică și e greu să lucrezi cu ei’’. Nu împărtășesc aceste alegații gratuite inventate de niște funcționari comozi care nu au făcut absolut nimic pentru sat cât timp au stat pe funcții! Ce-i drept cu noul primar percepția s-a mai schimbat. Ce-i iarăși drept este că în ultimii ani primăria a mai făcut câte ceva – nu destul și în mod sigur nu cât s-ar fi putut – dar s-a mișcat ceva. Oamenii din Ocnița sunt ca  țăranii adevărați, cei de dinaintea comunismului: de cuvânt, încăpățânați în ideile lor dar harnici de nu-i adevărat cum se zice! Nu degeaba se spune că poți tăia lemne pe un ocnean daca știi cum să-l iei! Dacă însă opui orgoliului lor propriul tău orgoliu…nu știu pe unde mai scoți apoi cămașa. Așa cred eu. Așa îi văd eu, fără țîfnă și mândrie pe sătenii mei.

            Acum  zidirea unei case parohiale nu este, totuși, un război. Nu este nici chiar o bătălie, ci o…Golgotă mai mică pe care crucea trebuie dusă de fiecare credincios mai ales că precum Iosif din Arimateea sau Simon din Cirene, primul care a purtat, poartă și va purta greutatea drumului este vrednicul de laudă părinte Silviu Costin. Cu un consiliu parohial tânăr și poate cam…arțăgos, dar hotărât și dispus la efort cu timp și fără timp, cu un primar și un Consiliu local comunal implicat și cu mulți fii ai satului cu…dare de mână se poate ajunge relativ repede, cu succes, la capătul drumului. Eu cred că minunatele iluzii care poartă sufletul unui om spre stele și constelații pot mișca lumea din loc. Iar atunci când aceste iluzii cuprind o mulțime de suflete ele sunt neapărat realizabile. Acum, ce-i drept DEX-ul ne spune că iluzia este o situație in care o ficțiune este luată drept realitate! Ba mai descurajant o iluzie ar fi o speranță nefondată, o himeră, un vis amăgitor! Numai că nu știm ce s-ar face omul fără iluzii ! De aceea, tot Dicționarul explicativ al limbii române ne spune că Iluzia este și – iar eu spun că este mai ales !- o speranță care îl face pe om să creadă in lucruri irealizabile. Când aripi al meu suflet avea/ credeam in toate iluziile roze ne spune poetul Al Macedonski iar Vasile Alecsandri - la fel de visător ca noi – a scris : Frunzele din crengi se dezlipesc/ Ca frumoasele iluzii dintr-un suflet omenesc( era sa scriu dintr-un suflet românesc !!!). Iată de ce a ne face iluzii înseamnă a crede cu tărie în lucruri greu realizabile dar absolut necesare!

          La Ocnița s-a pus piatra de temelie a noii case parohiale! La Ocnița Păstorul cel bun crede, trebuie să creadă, în oile sale. Cu timp și fără timp pe cele slăbite le va întări, pe cele obosite le va odihni, pe cele nărăvașe le îmblânzi iar celor blânde și supuse le va vorbi despre puterea Iluziei hrănită din speranță, vis și credință.

          Fie ca Bunul Iisus să ne lumineze tuturor – celor de acasă și celor risipiți prin lumea largă- calea spre noi înșine ! Fie ca noi toți să răspundem cu demnitate și onoare acestei provocări ! Doamne fii  cu noi ! Prea Bunule Doamne,  ajută-ne!

 

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5