Oameni frumoşi de Drabogete

Că noi, românii, avem sărbătoarea noastră, pe 24 februarie, nu mai e niciun secret. Dragobetele, ştiţi. Că unii nu acceptă sărbătoarea de import, cum ar fi Sfantul Valentin, iarăşi ştiţi. Dar şi alţii sărbătoresc dragostea în alte zile: 17 februarie (Sfântul Gregor) – în Turcia  şi  Iran, 12 iunie – în Brazilia. Mai sunt, dar nu mai continui…

       Dragobetele de anul acesta mi-a prilejuit o mare bucurie. Am reîntâlnit, am cunoscut oameni frumoşi. Nu pornisem de acasă cu cele mai înălţătoare sentimente. Mediatizarea agresivă, proasta inspiraţie a celor ce au lucrat la afişe, ba iubim româneşte, nu am înţeles niciodată sintagma aceasta „iubim româneşte”, ba ne batem în expresii în engleză pe acelaşi afiş în care sunt oarecum îndatorată să iubesc româneşte, toate acestea au transformat Dragobetele, cel puţin pentru mine, într-un clişeu...

Adevarul că în ciuda faptului că invocăm dispariţia iubirii din lumea modernă, iubirea e  prezentă mai mult decât oricând în vieţile noastre. Din cauza asta, cred că nu avem nevoie să o identificăm cu o zi anume, să ne crispăm în date şi alţi termeni.

 Dar, duminică, pe pietonal, ceva s-a schimbat. De vină, sunt mă repet ,cei câţiva oameni frumoşi pe care i-am cunoscut/reîntâlnit.

Floarea Cosmi, un om bun

Am reîntâlnit-o pe Floarea Cosmi, meşterul popular, opincăreasa din Runcu Salvei...Floarea Cosmi e un om bun, cu ochii vii. Mi-a spus că a început anul cu o problemă de sănătate. "Inima şi tensiunea mare...de când mi-o murit omul, am rămas aşa cu o durere de inimă”.

       E cea mai frumoasă declaraţie de dragoste, indiferent cum s-ar numi sărbătoarea.

Andreea şi Sonia

       Sunt alţi doi oameni frumoşi. Înainte de toate, Sonia Silaş şi Andreea Lorinţiu sunt două prietene. Una e brunetă. Cealaltă e blondă. Au venit pe pietonal cu mărţişoare făcute de ele. Sunt în clasa a V-a la Colegiul naţional ,,Liviu Rebreanu”.

Intru rapid în vorbă cu ele pentru că sunt vesele ca şi mărţişoarele lor. Andreea cea blondă e mai vorbăreaţă. Sonia cea brunetă e mai timidă, dar cred că asta le face prietene. O ascult pe Andreea care îmi spune povestea mărţişoarelor. Sunt făcute dintr-un soi de plastelină specială, care se dă, mai apoi la cuptor, un adevărat ritual.

Aleg câteva mărţişoare...grea decizie. Iepuri, oi, pisici, câini. Dificil. Mă ajută Andreea, sub atenta supraveghere a Soniei. Când vreau să le plătesc, Andreea mă atenţionează să le dau suma exactă, pentru că nu are să îmi dea rest. Sunt primul lor client. Simt o uşoară amărăciune în voce. Nu e din cauza banilor. Au muncit mult. Până la 2 dimineaţa. O ,,tavă cu mărţişoare” s-a ars... E vorba de suflet, aici. Pui mult suflet, iubire în ceea ce faci şi vrei să le dăruieşti şi celor din jurul tău.

O altă nuanţă a iubirii, a sărbătorii de Dragobete.

Din nou, la şcoală, printre mărţişoare

       Poposind pe la tarabele elevilor de la Şcoală Gimnazială nr.3, Colegiul Infoel, Şcoala Gimnazială numărul 4, m-am întors în timp...Doamne, cât mai munceam la mărţişoare...Pregăteam mărţişoare pentru aproape toţi colegii, mai ales pentru băieţi, pentru doamnele profesoare.

       Am reîntâlnit şi am cunoscut oameni frumoşi. Un exemplu este doamna profesoară Mariana Bor de la Şcoala Gimnazială numărul 4. Doamnea profesoară râdea cu ochii.

       Am schimbat câteva vorbe cu ea, m-a ajutat să îi adun pe copii la poză şi a rămas că ne mai auzim...S-a ţinut de cuvânt şi luni dimineaţa am primit un mail...

Îl redau întocmai...

Cu Dragobetele în lumea mărţişoarelor

       Mărţişorul...talisman moştenit de la strămoşii noştri, dacii, protector de cele rele şi simbol al renaşterii naturii. Alte legende spun că a fost un fecior care a pornit să salveze soarele furat de un zmeu.

       Cu aceste gânduri au pornit la lucru în orele de abilităţi, mâinile dibace ale elevilor de la Şcoala Gimnazială Nr. 4 Bistriţa

       Fetele au împletit, decupat, cusut margele, iar băieţii au răsucit firele de aţă albă şi aţă roşie după care au lipit gândurile lor nerăbdători să arate lumii ce ştiu să facă. Însoţiţi de doamnele Mariana Bor,  Carmen Diaconu,  Doina Henăr şi Tomina Petrescu, elevii claselor a II-a, a III-a, a IV-a şi a V–a au reuşit să adune în jurul lor părinţi, bunici, bistriţeni mândri de copii lor.

De Dragobete, pe bulevardul L.Rebreanu elevii au vândut mărţişoare şi felicitări hand-made, educaţia non-formală însoţind cu success formarea educaţională a tinerilor, fiind una dintre variantele optime pentru susţinerea plăcerii de cunoaştere şi de afirmare. 
 

Avantajele sale multiple înglobează bifarea tuturor deprinderilor specifice sistemului tradiţional de învăţământ, cu un aport suplimentar de abilităţi câştigate în condiţiile unei libertăţi maxime de exprimare.Înseamnă plăcerea de a cunoaşte şi a te dezvolta.

   Mulţumim Primăriei Bistriţa, domnului primar pentru spaţiul oferit, dar şi doamnelor Mihaela Curteanu şi Corina Şimon pentru susţinerea şi încrederea acordată elevilor.

O primăvară frumoasă dorim cititorilor, un gând deosebit şi un ghiocel pentru fiecare suflet de copil!

Au spus ,,DA” pentru o zi!

Consiliul Local al Tinerilor, în colaborare cu Primăria Bistriţa, a continuat tradiţia de Dragobete, şi astfel, duminică, cu prilejul sărbătorii româneşti a îndrăgostiţilor, s-au oficiat căsătorii pentru o zi.

 Opt „miri“ de-o zi, unii în straie populare, alţii în ţinute sport, tatuaţi, netatuaţi, frezaţi, nefrezaţi, gâtuiţi de emoţiile momentului, au păşit timid pentru a le fi înmânate certificatele de îndrăgostiţi.

Un sărut pecetluia apoi, în ovaţiile prietenilor, momentul ceremonios.

Chiar dacă învăţăturile din bătrâni spun că aceste căsători ar fi cu ghinion nimic nu stă în faţa elanului adolescentin.

Şi pentru că orice eveniment de o asemenea amploare trebuia imortalizat, tinerii „însurăţei“ nu au scăpat de blitzuri şi de camere video.

Dragobetele, povestea iubirii, în prag de primăvară

Divinitate mitologică similară lui Eros sau Cupidon, Dragobetele este considerat a fi fiul Dochiei, un bărbat chipeş şi iubăreţ, nevoie mare. Nu blând ca Sf. Valentin, ci năvalnic, el era la daci, zeul- ,,naşul cosmic”, care oficia în cer, la începutul primăverii, nunta tuturor animalelor. În decursul anilor, tradiţia s-a extins şi la oameni.

Astfel, de Dragobete, fetele şi băieţii se întâlnesc pentru ca iubirea lor să ţină tot anul, precum a păsărilor ce se ,,logodesc” în această zi.

Dragobetele este şi un zeu al bunei dispoziţii, de ziua lui făcându-se petreceri, iar de acolo porneau de multe ori viitoarele căsnicii...

Cea mai liberă dragobeţică

Cu riscul de a mă repeta, indifirent ce hram poartă, sărbătoarea iubirii aduce împreună oameni vii, oameni liberi.

Dacă mă întrebaţi pe mine, ce fotografie aş alege din toată sărbătoarea de duminică, aş alege fotografia cu ţigăncuşa cu balon. Exprimă atâta libertate. Ca într-o continuă mişcare a iubirii...