O veşnică gâlceavă cu aceiaşi animatori!

Ar trebui ca, după o vreme, după secole de convieţuire, să înţelegem, în pofida lucrurilor evidente ce ne separă, să acceptăm că avem mult mai multe lucruri ce ne unesc.
Poate, înainte de toate, faptul că şi unii şi alţii suntem oameni, suntem posesori de raţiune şi ştim, dacă ştim, că înţelepciune se naşte din acceptare.
Şi dacă avem înţelepciune înţelegem că vremurile, cu bunele şi relele lor, ne-au hărăzit să trăim alături, aici în Transilvania, români şi unguri şi alte seminţii trebuie să acceptăm, în cadrul aceleiaşi înţelepciuni, că istoria a fost cea care ne-a rânduit existenţa.
Unii consideră, ciudat sau nu, şi neapărat, în ciuda mileniilor scurse în existenţa umană, că istoria s-a perindat, că nu mai este o ştiinţă.
Este adevărat că prin vreme şi prin vremuri mulţi „corifei efemeri” ca şi cei ce au zămislit comunismul, au acreditat ideea că numai cei ce susţin teoriile lor, cele dictate, au dreptate şi numai… marxismul este istoria sau conţine istoria adevărată, este în slujba adevărului absolut. Apoi comunismul.
Nimic mai fals. În esenţă, istoria este o ştiinţă atunci când nu este sub cizma ideologiilor de putere ci se bazează pe realităţi oferite cu generozitate de adevărurile materiale, de tot ceea ce poate fi argumentat cu fapte şi când aceste fapte sunt reale, sincere, de necombătut.
Probabil sau nu probabil că, sigur, fiecare individ are o proprie istorie a devenirii sale, dar istoria popoarelor este tocmai suma istoriei indivizilor care împreună, în sute de ani, au creat o civilizaţie, au lăsat urme, obiceiuri, tradiţii de nezdruncinat în perenitatea lor şi care au dăinuit peste vremuri generând alte şi alte valori care se adaugă şi alcătuiesc un tezaur uriaş pentru fiecare seminţie. Istoria e ştiinţa adevărului real.
Ziarul „Răsunetul”, aici în Capitala Imnului Naţional, cu numele desprins din „Un Răsunet” nu uită, în nici una din ediţiile sale să promoveze patriotismul, dragostea de ţară, de independenţă, de suveranitate şi de unitate, ştiind că fără unitate nimic nu e şi în lipsa deşteptării noastre ca neam avem şansa sumbră de a rămâne doar o amintire în istoria Europei. Dar nu cred în această nedeşteptare.
Tocmai de aceea sau şi de aceea, paginile ziarului „Răsunetul” sunt adesea presărate cu articole ce îndeamnă şi au îndemnat la raţiune, luciditate, analiză pentru că aşa cum subliniam mai sus, Dumnezeu sau Istenem ne-a hărăzit să locuim aici împreună, fără a uita însă lecţiile de istorie, faptul că românii au fost aici, în acest spaţiu, cu mult înainte ca soarta să hărăzească aşezarea aici şi a ungurilor şi a secuilor şi a altora.
Mulţi ani ungurii, secuii şi germanii au alcătuit în Ardeal „Unio trium nationen”, o unitate de trei, menită a asupri naţiunea majoritară, românii pe care i-au îngenuncheat, punând mâna pe bogăţiile Transilvaniei, pentru că, în esenţă, tocmai aceste bogăţii au fost marea miză râvnită de toţi marii vremurilor. Şi au fost mulţi.
Nu trebuie uitat însă că la 894, când ungurii au venit pe aceste locuri, în Transilvania se cunoşteau o mulţime de „meserii”, printre care şi mineritul, pentru că românii tocmai de bogăţiile şi tezaurul dacilor au fost atraşi spre pământurile lui Decebal, înfrânt datorită trădării, pentru că de trădători acest neam nu a dus niciodată lipsă.
Iată că, acum, dinspre „Cele Trei Saune”, în pofida evidenţei şi a cerinţelor europene, ca şi din Scoţia pentru Anglia, se aude iarăşi glas de dezbinare şi de îndemn la autonomii teritoriale, minţi înfierbântate uitând că în anii de după 1989 ca şi înainte, de altfel, ungurii, ca şi celelalte minorităţi, au fost mereu între decidenţi şi niciodată românii n-au beneficiat de privilegii în faţa celor cu care s-au jucat când erau elevi, sau studenţi, pentru că cei mulţi, români sau unguri, nu au sentimentul şi nici nu l-au avut, că unul a fost favorizat faţă de celălalt.
Ziarul „Răsunetul”, respectându-şi statutul de ziar cu adevărat democrat, a scris în repetate rânduri, despre modul ciudat în care ungurii şi secuii, acum una, nu mai înţeleg să trăiască în România respectând nişte reguli europene şi nu nişte iluzorii alergări după privilegii.
Tăbliţele cerate, Tăbliţele de la Tărtăria, Sarmisegetusa, Siturile romane de la Şibote, ori de la Arcalia, drumurile romane, practic drumuri dacice amenajate de romani, la Tăşuleasa sau în alte zone din Transilvania atestă fără putinţă de tăgadă că în acest spaţiu fibra românilor a fost o permanenţă iar istoria, care este cu siguranţă o ştiinţă adevărată şi chiar vorbind despre miturile românilor, vorbeşte, în esenţă, despre vieţuirea şi perenitatea lor în această ŢARĂ.
Iată că acum problema Regionalizării pe unităţi administrative, cu o reală putere economică, inflamează iarăşi spiritele şi din nou, din zona autoproclamatului Ţinut Secuiesc, locuit majoritar de unguri şi minoritar de secui şi români, se aude îndemn pentru organizarea, de către Consiliul Naţional Secuiesc, a unui miting la 10 martie la Târgu Mureş, miting care susţinut şi de Partidul Civic Maghiar (PCM), preşedinte Biro Zsolt, şi de Partidul Popular al Maghiarilor din Transilvania şi al Consiliului Naţional al Maghiarilor din Transilvania, conduse de Izsah Balazs şi Tokes Laszlo, organizaţii proautonomie şi care uită că Europa nu agreează „bantustanele” ci promovează diversitatea etnică şi culturală, care în România este mai mult decât o evidenţă. Ei însă vor neapărat autonomie teritorială.
Surprinzător sau nu, „luptătorii” pentru autonomia Ţinutului Secuiesc (sic!) înregimentează între ei şi europarlamentari români de etnie maghiară, iar Tokes este chiar mare mahăr al Europei, „năpăstuiţi” reprezentanţi pe banii României care-şi cer drepturi ca şi cum câinii românilor ar umbla cu saci de colaci în cozi. Nu de topor ci-n propriile lor cozi. A câinilor!
O discuţie aplicată cred că ar rezolva mai multe probleme decât pretenţii care îngrijorează nu numai Europa (vom reveni).
Adrian L. Mănarcă,
senior editor

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5