O seamă de dialoguri-frescă

            Multe interviuri în acest număr al frumoasei reviste Contemporanul. Face cinste revistelor de cultură din România. Paginile se deschid cu un nou fragment din cartea de dialoguri și convorbiri cu Nicolae Breban, «Confesiuni violente», Ed. Polirom, ediția a doua, definitivă. În pagină, Nicolae Breban, seniorul prozei românești contemporane, vorbește despre atmosfera literară, politică și culturală din anii 1970, despre o parte dintre scriitorii pe care i-a cunoscut, despre Școala de la Păltiniș întemeiată și vitalizată de filosoful Constantin Noica, părăsirea de către el a României și Declarația de la Paris din 1971, și, ulterior, revenirea la București, fiind văzut de prieteni, de cei care i-au mai rămas prieteni, de scriitori și oamenii de artă, de alți cetățeni, ca pe om întors din cavou.

            Ionuț Vulpscu în dialog cu Ioan-Aurel Pop este unul dintre interviuri. Un potrivit prilej de a discuta starea de astăzi a națiunii și a cetățenilor ei, pe toate compartimentele. La întrebarea dacă mai este posibil, astăzi, ca elita culturală să lupte pentru o idee, Ioan-Aurel Pop afirmă: ... Ideea de stat unitar național, care i-a unit pe toți în 1916-1921, pntru unii, din păcate, pentru mulți, e perimată din cauza altei prejudecăți, pe care o să v-o spun și cu care puteți să fiți sau nu de acord. În cadrul Uniunii Europene și în cadrul Parlamentului European, dar, mai ales, aș zice, în cadrul Comisiei Europene, s-a conturat o idee falsă, și anume că Europa viitorului trebuie construită în detrimentul națiunilor. Cumva idea că națiunile sunt o piedică în construcția europeană. Și atunci soluția ar fi distrugerea națiunilor și crearea unei Europe cu adevărat unite. Această idee, dacă cei de la Bruxelles și de la Strasbourg ar avea niște cunoștințe istorice un pic mai solide decât au, și-ar da seama că este neviabilă din mai multe puncte de vedere. Au încercat-o și alții. Regimul comunist a încercat să construiască un popor muncitor unic, după lozinca: „Proletari din toate țările, uniți-vă!”, distrugând, diluând, diminuând națiunile și construind acest popor unic, cu o singură limbă de comunicare, care era limba rusă, și care trebuia să strângă în jurul ei toată populația pământului, ca să devină otova. Cu alte cuvinte, omogenizată. Acest lucru s-a dovedit un eșec. Și v-aș mai da exemple de eșecuri în istorie. De ce? Pentru că națiunea, așa cum o înțelegem noi aici, în Europa centrală și de sud-est, adică națiunea etnică, organică, e diferită. Nu vorbesc de națiunea politică. Știți că este și o accepțiune, după părerea americană, că statul e totuna cu națiunea. De aceea, organizația cea mai cuprinzătoare de state ale lumii nu se cheamă „Oraganizația Statelor Unite”, ci se cheamă „Organizația Națiunilor Unite”. Dar eu vorbesc de națiunile acestea etnice, organice, care s-au construit în timp. Un stat poți să îl creezi printr-un decret, dacă vrei. Dar o națiune nu poți. Națiunea se formează în timp, se acumulează, există, crește, se dezvoltă, intră și ea în decrepitudine, îmbătrânește... Interviul este impecabil corelat în argumente imbatabile și exemple istorice și de istorie politică de notorietate.

            Următoarele convorbiri sunt: Sorana Mănăilescu în dialog cu Sabin Pautza, Mihaela Rusu în dialog cu Victor Voicu (aici, în principal despre pandemia Covid-19 în România și nu numai).                                                                                                              

            Scriu despre cărți: Marian Victor Buciu («Oameni în trening» proză de Robert Șerban – Ed. Polirom, 2021), Ștefan Borbély («Manualul vânâtorului de poeți» critică de Nicolae Coande – Ed. Hoffman, 2021), Constantina Raveca Buleu («Lumea lui Fa și Pi» povești, povestiri, prevestiri de Mircea Petean – Ed. Limes, 2021), Theodor Codreanu («Bunavestire» roman de raftul întâi de Nicolae Breban – Ed. Ideea Europeană, 2021), Marius Miheț («Aberații de bun simț» analize psihanalitice literare de Sorin Soica), Mirel Taloș («Counter-revolution and revolt» de Herbert Marcuse). Dan Claudiu Tănăsescu («Legenda lui Somn Împărat» reportaje, povestiri, interviuri de Cătălin Bădulescu – Ed. Eikon), Adrian Dinu Rachieru («Cum se scrie istoria literară» de Ion Simuț, Ed. Școala Ardeleană, 2022).

            Semnează eseuri, note, studii: Mircea Platon (din nou la Ion Creangă), Anatolie Patraș (despre scriitori români de azi), Dan Dungaciu (Academia Română și Biserica), Luiza Barcan, Aura Christi, Adrian Majuru, Maria-Ana Tupan, Alexa Visarion, Victor Ravini, Dana Duma, Oana Oprica, Vasile Muscă (eseu filosofic) ș.a.