Neastâmpăratul octogenar Aurel Podaru

Îmi place cuvântul „astâmpăr”, dar mai cu seamă adjectivul din familia acestei vocabule. Pentru vârsta copilăriei, a adolescenței, „neastâmpărat” ține de un comportament firesc.

     Dar pentru cineva ajuns în plină senectute? Dacă acest temperament este susținut de fapte în domeniul culturii, veți recunoaște că persoana în cauză merită așezată pe un podium al laudei. Dar vreau să adaug ceva, privind intelectualul, scriitorul Aurel Podaru; un „ceva”... consistent. Acest trăitor, de peste 60 de ani, în vestul județului... Coșbuc-Rebreanu - așadar, în Beclean - are o biobibliografie de... „neastâmpărat”. Pentru a nu da numărul lor, folosesc aproximativul „nenumărate”; deci, nenumărate cărți: (debut editorial în 1994) de proză, poezie, reportaje, critică și istorie literară; îngrijitor de ediții (mai cu seamă, avându-l protagonist pe Pavel Dan), antologii, culegeri de folclor, cronici plastice, colocvii,  coordonator de tipărituri tematice (de genul „Gara Beclean pe Someș. Istorie și cultură”) - toate concepute și (majoritar) desfășurate în Beclean. Tot aici a inițiat organisme cultural-literare și publicații de acest fel. Ioan Pintea îi găsește o motivație convingătoare pentru faptele sale de acest fel: Aurel Podaru întreține astfel „o rezistență culturală remarcabilă și o solidaritate scriitoricească pe măsură.”

     Originar din același areal transilvan cu al autorului „Urcăneștilor”, Aurel Podaru și-a dedicat pasiunea pentru ținutul natal prin dragostea pentru Pavel Dan, distinctă personalitate a literaturii române. Scriitorul Ion Buzași spune despre această ținută a scriitorului de la Beclean că „toată viața s-a mândrit că e consătean cu marele prozator.”

     Concret: „Amintiri despre Pavel Dan” (în colab.), 2003; „Pavel Dan și Blajul” (în colabo.), 2007; „Pavel Dan. Literatură populară. Caiete „ (culegere realizată de Pavel Dan în 1932); „Pavel Dan, OPERE (I,II,III), 2012; „Pavel Dan, Bibliografie”, 2016 (proiect editorial apărut sub egida Bibliotecii Județene „George Coșbuc”, Bistrița-Năsăud); Pavel Dan, „Ursita”, 2017; „Pavel Dan și Tulcea” (Ed. Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca, 2019).

     Iată ce introducere mi-a prilejuit  apariția în aceste zile a volumului Pavel Dan, „Urcăneștii”, Editura „Școala Ardeleană”, Cluj-Napoca, 2023, colecția „Mari scriitori ai Transilvaniei”. Dacă e un aspect care nu surprinde acest fapt editorial, acela este atenția devotată, necontenită, pe care o acordă Aurel Podaru lui Pavel Dan: Da, și ediția de acum este îngrijită de domnia sa, căruia i se datorează și o notă asupra ediției, o cronologie a prozatorului din Triteni și 25 de pagini de iconografie, pe care le numește „Imagini din lumea lui Pavel Dan”.

     Volumul de acum cuprinde doar cele două nuvele faimoase: „Urcan Bătrânul” și  „Înmormântarea lui Urcan Bătrânul”.  Ion Buzași - prefațatorul ediției - consideră că ele „sintetizează întreaga nuvelistică a prozatorului Câmpiei transilvane”. Trebuie remarcată și o faptă inedită. Edițiile critice au  mereu în finalul cărților tipărite indice de nume și indice de localități. Ei bine, Aurel Podaru inovează: „Nume de persoane întâlnite” în cele două nuvele. Așa aflăm, de pildă, că numele Simion Urcan apare în cele două nuvele de 35 de ori. Pesemne că pentru această minuțiozitate  autorul ediției s-a lăsat contaminat chiar de la Pavel Dan, care nota, în „Jurnal”, ce ar dori să facă: „Să prind toată lumea, tot aerul, toate firele de iarbă de pe țintirim într-o operă care să miroase a primăvară, a flori, a fum de bălegar, a vis și a fericire.”

     Asta dorea cel căruia i se hărăzise doar 30 de ani de viață pământească.

     Iar faptele săvârșite de Aurel Podaru pe seama consăteanului său vin ca o compensație majoră, desigur, nu numai sentimentală.

                                                                     Cornel Cotuțiu