A murit fostul prim-secretar (preşedinte al judeţului) Mihai Marina

Omul care a văzut prima picătură de petrol scoasă din Marea Neagră şi care era să fie aruncat peste balconul de la Casa Albă

Fost prim secretar de partid al judetului in perioada comunista , Mihai Marina s-a stins, din viata, la 73 de ani. De numele lui Mihai Marina se leaga dezvoltarea judetului pe mai multe paliere. Catalano Constantin, custode Muzeul George Coşbuc spune ca aşa cum arată muzeul azi a fost gândit după planul tematic expoziţional realizat în urma sprijinului Preşedintelui de atunci al Consiliului judeţean Bistriţa-Năsăud, Mihai Marina, ca ansamblul muzeistic de la Hordou.
Născut la Sighetu Marmaţiei, viaţa l-a purtat în multe colţuri din ţară. După ce a absolvit Facultatea ASE Din Bucureşti, a lucrat la Comitetul Judeţean Maramureş, după care a ajuns la Cluj. Apoi la Bistriţa, peste 5 ani. În anul 1985 a ajuns la Constanţa, unde a locuit împreună cu soţia, profesor de matematică, timp de patru ani, până la Revoluţie.
Din cartea „Preţul libertăţii la Constanţa", scrisă de Ioan Maliciuc, aflam ca in momentul în care s-a anunţat la televizor fuga Ceauşeştilor, Mihai Marina a apărut la balcon şi a încercat cu cuvinte mieroase să aplaneze spiritele, adresându-se cu formula „Stimaţi tovarăşi". Mulţimea a început să vocifereze, iar când i s-a cerut cheia de la intrare, a spus că nu se poate din motive de siguranţă.
După ce revoluţionarii au intrat în Casa Albă, câţiva s-au repezit la Marina, care a fost speriat de moarte. După ce l-au tras de cravată, i-au cerut să dea jos de pe perete tabloul dictatorului. După ce Marina s-a scuzat spunând că nu ajunge la el, revoluţionarii s-au înfierbântat şi mai tare şi l-au dus pe balcon, cu intenţia de a-i da brânci, pentru a fi pedepsit de către mulţime. Câţiva au reuşit să-i tempereze pe furioşi, spunându-le că nu trebuie să înceapă ziua cu o crimă. Marina a fost dus într-o altă încăpere, unde i s-a făcut rău şi a căzut. I s-a dat un pahar de apă şi o pastilă şi apoi acesta şi-a revenit, după care a fost transportat într-o încăpere sigură.
Soţia sa îşi aminteşte că Mihai Marina a fost pe platforma din Marea Neagră atunci când a ieşit prima picătură de petrol.
Apoi s-au retras la Cluj. „Am plecat de bună-voie din Constanţa, dar am lăsat în urmă mulţi prieteni. Dar şi sufletul", povesteşte Doina Marina, soţia sa.
La Cluj, Mihai Marina s-a angajat ca economist principal la o firmă, după care şi-a deschis propria afacere. La 63 de ani s-a pensionat.
În urmă cu un an el a fost operat la colon, iar din cauza citostaticelor i-a fost afectat ficatul. A fost înmormântat luni, la ora 11.00, la Cimitirul Central din Cluj. Cei doi au împreună un băiat în vârstă de 40 de ani şi trei nepoţi.

Comentarii

17/09/12 10:44
Vizitator

Dumnezeu sa-l ierte!

17/09/12 11:43
MARIA

A fost un om deosebit,a facut multe pentru judetul nostru iar cand a incercat sa se stabileasca la Bistrita niste "gunoaie" l-au alungat.Dumnezeu sa-l odihneasca in pace!

17/09/12 14:12
maria ujica

Dumnezeu ii poate ierta si pe cei care n-au avut niciun Dumnezeu in timpul vietii lor? Si pe tovarasii care hotarau, indoctrinati, soarta multora dintre noi? Am suferit mult, mult de tot din cauza decedatului tov.Marina, eu si familia mea. Mi-a lezat pentru toata viata traiectoria profesionala. Avand diploma de absolventa de filologie, n-am putut ocupa, din ordinul preaputernicului Marina, decat un post mult sub pregatirea mea, amenintata fiind ca ,,voi fi data afara" si de pe acel post, deoarece aveam un frate ,,care a fluierat in biserica", adica a incercat de doua ori sa fuga din tara (n-a reusit in primele doua dati, a incercat si a treia oara, dar a fost prins si nu mai stiu din 1982 nimic despre el - a fost lichidat!) asta pe de o parte; pe de alta parte, am refuzat sa colaborez ca ,,activist obstesc' cu fostul Comitet Judetean PCR BN. Adica sa prestez munci specifice pentru tovarasi, fara a fi de fapt angajata lor, eu munceam onest la o intreprindere din Bistrita. Traiesc inca unii fosti activisti PCR din ,,corul" Marina, stiu si ei trista mea istorie, stiu ca mi s-a dat un vot de blam cu avertisemnt si desfacerea contractului de munca din cauza ca am cutezat sa le aduc un asemnea afront. Puteam sa ies la balconul sediului PCR in ziua cand au zburat tablouri comuniste si cei care ocupau functii pe acolo. Imi pare rau ca nu am facut-o. Toata viata am ramas deoparte, ca o Cenusareasa din poveste. Povestea vietii mele. Daca ieseam cu toata razvratirea mea indreptatita, justificata, cine stie, poate primeam si eu macar 2-5 ari de teren, ca revolutionar. Stiu pe cativa care au primit asemenea recompense, odata cu titulul de revolutionar...de Bistrita, desi Revolutia 1989 i-a prins pe niste posturi/functii foarte bune pe atunci, unii chiar activisti pe la Casa Pionierului sau in alte ,,cuiburi" comuniste. Daca Dumnezeu ii va ierta pe toti acesti "binefacatori", istoria, adevarata istorie a noastra, a romanilor, nu-i va ierta totusi. (Dovada si cele scrise despre ziua in care raposatul Marina a fost curpins de iuresul revolutionarilor adevarati din Constanta. Asa sa-i ramana vesnica pomenire, dupa cat de "comunist de omenie" a fost).

26/07/16 11:00
Mircea Tarta

Inainte de toate a fost un om de omenie. L-am cunoscut in numeroase ocazii pe santierul de la Cernavoda si s-a purtat ca un om adevarat, fata de multi altii. Atunci s-a construit, acuma se distruge. Dumnezeu sa-l ierte si sa-l hodineasca!

26/07/16 11:00
Mircea Tarta

Inainte de toate a fost un om de omenie. L-am cunoscut in numeroase ocazii pe santierul de la Cernavoda si s-a purtat ca un om adevarat, fata de multi altii. Atunci s-a construit, acuma se distruge. Dumnezeu sa-l ierte si sa-l hodineasca!

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5