Monorul sub semnul tradiţiei şi la început de an 2010 !

Primăria şi Consiliul local al comunei Monor au organizat sâmbătă 2 ianuarie 2010 o seară a amintirilor ! În sala mare a căminului cultural au fost invitaţi toţi sătenii din Monor şi Gledin la întâlnirea cu tradiţia dar şi cu modernitatea ! A fost de faţă şi unul dintre fondatorii Ansamblului folcloric Baltagul distinsul profesor Ilie Oltean .

Activitatea a fost anunţată la orele 19 00 oră la care artiştii Baltagului - dansatori la vârsta fragedei copilării ca Vlăduţ, Andrei, sau Grigore, tineri ca Oana,Petruţa,Alina,Tinuţa,Dana,Maria,Răzvan, Ionut, Ion, Bogdan, Cristi, Sănducu, George, Paul, Simi, dar şi mai ‘’vârstnicii’’Ilie, Chiţa,Vasile, Mariana, Dumitru, Ana Aurora,Petre,Geta, Valentin, George sau Florina însoţiţi de Mirela Petruş, Alexandru Pugna şi Cornelia Ardelean - trebuiau să deschidă…balul !

La orele 18 50 aflându-mă prin sală împreună cu maestrul sunetist Simi ne miram că doar 5-6 oameni stăteau rătăciţi pe scaune…Am ieşit afară să văd ce se mai întâmplă ! Grupuri, grupuri sătenii se îndreptau spre cămin ! La orele nouăsprezece ‘’trecute fix’’ sala era plină ochi ! Ca la stadioanele englezeşti : la fără un sfert goale la şi un sfert arhipline ! Asemănarea aceasta m-a făcut să asociez această realitate cu un fapt de civilizaţie : oamenii aceştia sunt obişnuiţi cu disciplina, cu ora fixă, cu promisiunea ţinută până în pânze albe ( indiferent cu ce sacrificii personale ! ) !!! Am înţeles imediat de ce este iubit primarul Ioan Cira de oamenii din parohia sa, am înţeles de ce viceprimarul şi consilierii locali, de ce funcţionarii primăriei, sunt respectaţi de către cetăţeni ! La Monor cuvântul dat este lege ( am fost de curând cu colindătorii Cercului militar undeva prin judeţ, la o manifestare grandioasă la care amfitrionii, organizatorii adică…au lipsit cu desăvârşire lăsând artiştii să se asculte singuri…) iar legea este legea celor cu puterea în mână dar şi a celor supuşi direct rigorilor ei !

Am înţeles la Monor de ce şi cum, anumite lucrurile simple, făcute cu plăcere şi cu responsabilitate plac oamenilor iar cei care le fac primesc în schimb respect. La rândul lor cei trataţi cu respect răspund cu aceeaşi monedă de schimb : îşi ţin cuvântul dat, ba chiar fac voluntar şi cu plăcere gesturi şi lucruri care le cer bani si timp, numai din bun simţ şi din obligaţia, plăcuta obligaţie, de a-l răsplăti pe cel care ţi-a făcut un bine sau măcar ţi-a acordat într-un moment delicat respectul său…

Spectacolul a început aşadar la…şi cinci minute ! Sala fermăta, parcă de emoţie, parcă de nerăbdare , parcă de mândrie ( da , mândria de a şti şi a vedea că, iată, de 48 de ani în satul tău vezi an de an copiii, nepoţii şi strănepoţii colindând, cântând şi dansând în zilele de sărbătoare cu baltagul în mână… )! De după cortină a apărut Ioan Cira, primarul, emoţionat ca un june în clipa primului sărut furat în adolescenţă Ioanei, care a rostit… cam următoarele cuvinte : Bună seara dragii mei, sunt emoţionat şi fericit ! Fericit pentru că vă văd într-un număr aşa de mare în sală şi emoţionat pentru că, în urmă cu 34 de ani, am trăit o noapte de doi ianuarie fără să închid un ochi aşteptând să se nască prima mea fetiţă… Eram atunci plin de speranţe ! Plin de speranţe sunt şi acuma şi doresc să vă mulţumesc Dumneavoastră, să le mulţumesc tuturor colaboratorilor mei de la primărie pentru că suntem aici, împreună în această seară ! Am fost mereu cu Dumneavoastră şi am acţionat pentru Dumneavoastră, în acest an sunt hotărât însă să fiu şi mai mult alături de cei care dau sens vieţii mele…’’

‘’Începem anul sub un semn bun : iată la Monor se desfăşoară în această seară prima manifestare culturală de anvergură din judeţul nostru în anul 2010 !’’ Cu aceste cuvinte şi a început Alexandru Pugna show-ul său la Monor ! ‘’Nici un alt popor, nici un alt neam nu are cântări, colinde dedicate naşterii Domnului aşa ca poporul nostru ! Este o bogăţie spirituală pe care noi românii trebuie să o ducem mai departe. Prin aceste colinde noi românii dăm preamărire lui Dumnezeu. Colindătorii, prin ceea ce fac sunt adevăraţi apostoli care vestesc naşterea pruncului Iisus în ieslea Betleemului ! Vă doresc tuturor monorenilor ca pruncul Iisus să se nască în ieslea Betleemului sufletului Dumneavoastră şi să vă lumineze calea vieţii’’ Cuvinte de înţelepciune rostite de un artist consacrat în inimile noastre, de un intelectual împătimit de cultură, de un om care-şi iubeşte neamul pentru care făptuieşte în fiecare zi câte ceva, de un cuget neliniştit şi mereu în căutare de căi noi care duc la sufletele semenilor noştri.

Au colindat şi au cântat Andrei Moţoc, un ciobănaş de nici zece ani, coborât din basamele copilăriei, Mirela Petruş, frumoasă ca un gând răzleţ – vorba poetului - o flacără care aduce stâmpărarea în sufletele spectatorilor care o adoră, Alexandru Pugna, o voce prietenoasă, îmbietoare ca o pâine caldă scoasă din cuptorul de odinioară al copilăriei, Cornelia Ardelean, o flacără, o voce şi un suflet cât să cuprindă toate colinele şi apele molcome ale Transilvaniei sufletului nostru…

Au colindat, au cântat şi au dansat apoi inegalabilii fiii ai Monorului şi ai Gledinului. O evoluţie coregrafică şfar linie ( oare aşa zicea sasul de odinioară ? ) o bucurie şi o plăcere de a juca în faţa spectatorilor vizibilă de la capătul lumii…un program urmărit cu sufletul la gură de către spectatori ! Nişte spectatori avizaţi care totuşi…văzuseră acest program de zeci, de sute, poate de mii de ori în ultimii ani ! Nişte spectatori care priveau totuşi minunăţiile de pe scenă de parcă le-ar fi văzut pentru prima dată în viaţa lor ! M-am uitat uimit şi atent în sală, la feţele celor care aplaudau încercând să înţeleg misterul acestei iubiri exprimate în aplauze necontenite ! Am înţeles din nou că la Monor nimeni nu minte pe nimeni ! Şi acest fapt este unul vizibil : artiştii sunt artişti împătimiţi de ceea ce fac iar spectatorii sunt…spectatori adevăraţi, adică oameni îndrăgostiţi de ceea ce au venit să vadă şi să se bucure cu toată fiinţa lor !

În nota superbă a ceea ce se întâmpla în sală, s-a produs apoi ceva care a surprins şi a umplut de emoţie pe toată lumea : părintele Marius Avram, de acum legendarul părinte Avram, a intrat în sală urmat de dieci şi de tot soborul vestitor al botezului Domnului în râul Iordanului . Un moment neprevăzut nici de către primarul Ioan Cira !

’’ În Iordan botezându-te Tu Doamne, închinarea Treimii s-au arătat, Glasul părintelui a mărturisit Ţie, Fiu iubit pe Tine numindu-te…’’ Spectacolul a înmărmurit preţ de câteva zeci de clipe astrale în care Trimisul Domnului ne-a atins tuturor fruntea cu busuiocul înmiresmat aducător de speranţă rostind apoi următorul Cuvânt: ’’Am cântat Iordanul pentru sufletele şi inimile Dumneavoastră, acest Imn al Iordanului să fie o binecuvântare din partea noastră. Am ajuns la momentul oportun şi mă bucur că cei care au venit în anturajul nostru sunt oameni ai sufletului şi ai voinţei noastre a oamenilor din Monor’’.

Câte ar mai fi de spus ! Nici nu ştiu câte se mai află în preaplinul sufletului meu ! Nici nu îmi imaginam că voi găsi aici la Monor răspunsuri pentru sufletul şi mintea mea, pe care la caut de zeci de ani…Nici nu ştie fratele meu Ilie Roiban că privindu-l şi vorbindu-i mă vedeam în el pe mine în urmă cu ceva ani…dacă Bunul Dumnezeu nu mi-ar fi îndreptat paşii spre alte căi…

Ca de obicei am intrat în Monor cu inima celui care se întoarce acasă după ani lungi de pribegie şi am plecat spre Bistriţa cu sentimentul că plec de acasă…

Las mereu pe la Monor

Suflet aspru plin de dor

Mugur verde de plopşor

Susur rece de izvor

Gând din colţ de codrişor

Aromă de merişor

Şi mirosul iasomiei

Dragostea copilăriei

Inima-mi de visător

Las mereu pe la Monor…

Şi chiar dedesubt semnez

Fără să mă ruşinez

Inimă roşă de crin

Archiudean…şi… Florentin

Susur vesel, de izvor

Florentin de la…Monor !