Suplimentul "Răsunetul Cultural", realizat de Societatea Scriitorilor din Bistriţa-Năsăud şi USR Cluj

Mircea Daroși, cronicarul

Aurel Podaru

Cea mai recentă carte semnată de Mircea Daroși se intitulează "Caligrafii literare". Volumul III, țin să precizez. Editura Ecou Transilvan, Cluj-Napoca, 2022, ca să fie informația completă. Este cea de a 26-a apariție editorială a cronicarului din Nepos. O carte de recenzii: 61 la număr, la care se mai adaugă 14 referințe critice semnate de (în ordinea din volum) Aurel Podaru (3), Ion Radu Zăgreanu (1), Menuț Maximinian (3), Vasile Găurean (2), Al. Florin Țene (1), Icu Crăciun (1), George Echim (1), Dan Popescu (1) și Augustin Rus (1). O adevărată bijuterie editorială și tipografică.
O deschid la întâmplare: pagina 134: "Veronica Micle, într-un studiu bibliografic". Musai să precizăm, înainte de toate, că poeta din Năsăud este inclusă într-un proiect editorial mai aparte: tineri poeți români trecuți prea devreme la cele veșnice. Vârsta acestora este cuprinsă între 17 și 40 de ani. Cu 2-3 excepții, peste limita superioară. Titulari de proiect, ca să zic așa, poetul clujean Dumitru Cerna și subsemnatul. Pe scurt: "Pasărea cu clonț de rubin". Poezia clipei. Dicționar – antologie.
"Cel mai frumos dar pe care ni l-a oferit Biblioteca Județeană George Coșbuc Bistrița-Năsăud, acum, în anul Centenarului Marii Uniri, este cartea Veronica Micle, Bibliografie, alcătuită de Laura Goia, Editura Școala Ardeleană, Cluj-Napoca, 2018, proiect inițiat de Ioan Pintea, directorul instituției pomenite, ne spune cronicarul, care oferă cititorului și alte informații despre această lucrare, atât de importantă pentru cel interesat de viața și opera Veronicăi Micle. Poeta a fost inclusă în 20 de antologii, are 146 de prezențe în reviste literare de înalt prestigiu, a făcut numeroase traduceri din lirica franceză, este prezentă în câteva dicționare și enciclopedii, în istorii literare și studii monografice.
"Lucrarea Laurei Goia este un important document care întregește imaginea celei care a fost poetă și personaj din legenda unei mari iubiri din literatura română", conchide Mircea Daroși.
Fiindcă tot am vorbit la început despre poeții tineri de dincolo de Styx, cel de-al doilea năsăudean cuprins în acest proiect este Mihai Pleș, autorul a două plachete de poezie: "Psalmi curbi", apărută în timpul vieții (1995) la Editura Nico din Târgu-Mureș și "Turnul Abel", ediție postumă (2013), la aceeași editură, prin gtija mamei sale, Floarea Pleș. Poezia lui Mihai Pleș, spune limpede și clar Mircea Daroși, "este filtrată printr-o experiență de viață ale cărei forme inedite le surprinde în stilul său personal. Este un poet modern prin forța cuvântului, un excelent artizan al subtilității și ingeniozității. El se impune ca un artist fin, îndrăzneț și original. Se oprește asupra zonelor de interferență ale vieții, dar și asupra lucrurilor mărunte, uneori chiar banale, pentru care găsește interogații retorice: «fă-mă să înțeleg totuși/ de ce prețul de fiecare dată/ sunt eu». Profunzimea liricii sale se află în problematica existențială. Tot ceea ce atinge poetul, ce vede, ce își amintește devine poezie pusă sub semnul unei viziuni filosofice: «nebunia ce ți se aruncă/ în spate/ e de fapt neputința altora/ de-a înțelege că tu/ vezi.» Mihai Pleș este un poet care-și înmoaie pana în cerneala sufletului și în libertatea expresiei căreia îi dă frâu liber, fără precepte convenționale, construind o frază scurtă, frumos închegată, cu multe intercalări, dar și cu reale valențe metaforice: «norii/ oameni plecați care plâng».
Iar Nicolae Băciuț îl completează: "Există o simplitate a rostirii în discursul poetic, ca și cum ar intona cu vocea interioară un imn al bucuriei de a fi». Cred că versul lui Nicolae Labiș «Eu nu mai sunt, e-un cântec tot ce sunt» este valabil și pentru poetul năsăudean."
Gheorghe Pituț, fost elev al Școlii Medii Tehnice de Silvicultură din Năsăud, este "un nume de rezonanță în poezia contemporană", Petru Istrate, neposean la origine, a devenit mai târziu, după ce s-a stabilit în orașul de la paolele Tâmpei, "părintele spiritual al junilor din Brașov". Actorul Uțu Strugari, originar din Parva, s-a mutat de pe scena Teatrului Național din Timișoara pe scena nemuririi, unde joacă alături de îngeri rolul dintr-o piesă fără sfârșit."
"Mitropolit și scriitor" - Bartolomeu Valeriu Anania: un mare teolog, un mare scriitor, un mare cărturar. Fără comentarii. Menuț Maximinian, "în calitatea sa de etnolog cu reale valențe de cercetător al tradițiilor populare ne invită într-o călătorie magică în lumea satului românesc din Ținutul Bistriței și Năsăudului, rememorând obiceiuri și datini străvechi legate de sărbătoarea Paștelui. "
Leon-Iosif Grapini,din Rodna, îndrăgostit și el de satul românesc, despre care Mircea Daroși ne spune, printre altele: "Panorama satului tradițional este ectrem de bine conturată în povestirile: «Invitație la nuntă», «La seceriș», «Fată bătrână», prin care scriitorul ne introduce în tainele nunții, cu toate detaliile desfășurării ei, un adevărat tratat de etnografie și folclor, ne descrie obiceiul cununii văzut prin ochii minții sale, precum și unele superstiții și practici oculte de altădată. Surpriza acestui volum o constituie ultima povestire, prin care, cartea, așezată pe raftul sufletului devine «Locul desfătărilor» sale. E vorba, desigur, de volumul de proză scurtă «Locul desfătărilor», de Leon -Iosif Grapini, Școala Ardeleană, 2021.
Despre "Liviu Rebreanu și noua critică" scrie Iacob Naroși, măiereanul. Cartea "cuprinde 30 de comentarii asupra lucrărilor unor critici cu renume în acest domeniu, între care și conjudețenii noștri Ioan Lăpușneanu și Icu Crăciun. În capul listei, Niculae Gheran: "Timp de 40 de ani și-a dedicat cariera literară în slujba promovării operei lui Liviu Rebreanu printr-o ediție critică integrală, alcătuită din 23 de volume". Urmează, desigur, Constantin Cubleșan: "Nuvelistica lui Liviu Rebreanu a constituit «un câmp de exerciții premergătoare pentru nuvelele sale". Mihai Zamfir e un soi de "Gică-contra", care susține că "Rebreanu ca nuvelist se pare un eșec elocvent". Eu ce să zic? Păreri și păreri.
La plecarea sa din astă lume, Ovidiu Petri a lăsat moștenire două cărți: "Satul meu dreg": "un cântec necântat", "un poem epic încărcat de emoția contopirii sale cu veșnicia acestui peisaj", "un ochean întors" spre lumea patriarhală, spre acest colț de pământ românesc pentru care s-au țesut atâtea legende", iar cea de a doua carte semnată de Ovidiu Petri este "Tot despre Nepos", în care își amintește de anii tinereții, de balurile din sat și din împrejurimi, de tradițiile și obiceiurile sărbătorilor de iarnă, de muncile câmpului, de jocurile și năzdrăvăniile copilăriei pe care le-a trăit la vârsta cea mai fericită a vieții sale."
Despre volumul "Broderii pe fir... de ostășie" de Veronica Oșorheian, am scris la timpul potrivit, nu insist acum, și sunt de acord cu afirmația cronicarului că "Luminița Cincea se autodefinește printr-o lirică cu largi rezonanțe sufletești."
Lui Mircea Daroși nu-i scapă din vedere nici aniversarea a 150 de ani de la nașterea Bardului de la Hordou și se dezlănțuie. O monumentală lucrare a "comis" regretatul profesor Gheorghe Pleș: "Școlile Năsăudului", în trei volume. Cartea a fost premiată de Academia Română, și asta ne scutește de orice comentarii!
Un alt regretat prieten este poetul Alexandru Cristian Miloș, "un trubadur al spațiului cosmic", cum îl numește cronicarul. De reținut, însă, și ceea ce spune Mircea despre prozatoarea din Cristeștii Ciceului: "Din punct de vedere stilistic, proza scurtă a Nadiei Urian-Linul se remarcă printr-o putere evocaroare admirabilă, prn acuratețe și expresivitate, printr-un dialog dinamic, bine construit, în care ea însăși se integrează ca personaj cu un nume arhicunoscut și respectat: «Doamna învățătoare». Iar despre Dan Popescu spune că "are o frază închegată, pusă pe soclul unui verb dinamic care înviorează discursul narativ". E părerea lui Mircea!
Alte titluri în cartea lui Mircea Daroși (selectiv): "Universul poeziei carcerale", "Pelerini prin Țara Sfântă", "Petre Dulfu, un poet mereu actual" "Un prieten bun și un dascăl adevărat" (Sever Ursaa), "Octavian Grigan – poetul simbolurilor", "Monografiile sătești, adevărate arhive ale istoriei", "Neposul în opera lui Liviu Rbreanu", "Poetul neposean Ariton Rogneanu", "Lucian Blaga în amintirile lui Gavril Istrate", "Virginia Grivase – prototipul Virginiei Gherman din romanul ION", și, cu voia dumneavoasră, ultimul pe listă: "Aurel Podaru, un om între oameni"
Ar mai fi și alte chestiuni pe agenda lui Mircea Daroși, dar musai să punem și noi punctul final. Nu înainte însă de a mai adăuga că Mircea Daroși, cronicarul, citește aproape tot ceea ce-i cade în mână, scrie aproape tot despre ceea ce citește, el nu caută "nod în papură", ci în orice text ceva demn de atenție, substanial, valabil, meritoriu, pe care se ostenește să-l scoată în evidență.

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5