La noi

Mda… Și?

Cornel Cotuțiu

Când obosesc să împing la vagoane, adică să scriu, vreau să mă… înviorez cu știri din țară și „de peste” și caut un singur canal tv. Când mă apucă sila de ce văd și aud, dau alături pe un canal cu seriale polițiste. Când mă satur de atâtea pistoale și polițai deștepți, închid și trec la revista cu integrame (de nivel mediu, că pentru cele dăștepte nu sunt suficient de dăștept). Mda… Și?
Revin la canalul tv pentru știri. Cum uneori are și emisiuni foarte tentante, invitați de certă dotare culturală, profesională, cum uneori moș Ene mă neglijează, „mă trezesc” că se face miezul nopții. Și mai înghit o porție de emisiune. Aceasta se numește „În gura presei”. Dar, vorba vine; căci minutele acordate emitentului sunt de multe ori doar prilej de deversare a unor umori ale acestuia, de ranchiune, făcute, nu de puține ori cu haz (însă în prag de mascaradă), cu inteligență și o bună cunoaștere a conotațiilor sau proprietăților limbii române.
Bărbatul mai are și șarm, mișcări ochioase ale feței, de care utilizează cabotin și dizgrațios câteodată, a la Ferentari ș.a.m.d.
Deunăzi a dat-o din nou cumva (cum să-i spun, ca să nu oripilez cucoane sensibile?) cu un suc al nasului în fasole, comentând un fel de chestionar, sondaj, pus la cale de Centrul de Studii și Cercetări Infopolitic (genul acela de organism ale cărui rezultate demnitarii nu le iau în seamă, ci noi, muritorii de rând, ca să ne mai amuzăm).
S-a cerut „întrebaților” să propună un domnitor al istoriei noastre potrivit ca… (fain!) președinte al țării. Frumosul de la tv era stupefiat cum de pe locul I (cu un procent de 35 %) a fost desemnat Vlad Țepeș. Posibil așa ceva?! Și a început omul să șarjeze, pornind mai cu seamă nu de la datele de istorie, cât de la legendele pe seama zgubiliticului domnitor: De unde știa că acela era tâlhar, dar dacă nu era? De unde știa că celălalt era trădător, dar dacă nu era?
Pur și simplu, adică cu subiect și predicat (vai ce mult le place sintagma aceasta unor trepăduși din mass-media!), îl acuza pe Vlad Țepeș că e lipsit de principii democratice (!!!), de dreaptă justiție, hotărând abuziv, satrapic.
Oare frumosul rostitor de cuvinte nu voia să priceapă motivul pentru care cei 35 % optaseră pentru faimosul domnitor? Nu cred. Dar așa voise el să se dea în stambă (spre deliciul tabloidelor, cum de altfel chiar recunoștea).
Românul anului 2016 nu vrea un Țepeș, ca prim demnitar al țării, știe că e imposibil, dar îi este prea silă de jaful de proporții naționale, de mafia la drumul mare, fenomene, cangrenă de dimensiunea unei înalte trădări naționale, prea e lipsit de speranță că ele (măcar) se vor diminua, ca să nu-i meargă gândul spre (doar) pitorescul (și chiar îndrăgitul) domnitor. Nu degeaba Eminescu îl invocase în celebra strofă din finalul „Scrisorii III”. Nu avea poetul cult al principiilor democratice? Rezon! Norocul nostru, din păcate, cu mânia lui care, iată, în zilele noastre pulsează din nou.
(Inițiative de genul Centrului numit mai sus îmi amintesc, extrapolând, de un psihanalist neamț care s-a apucat să pună diagnostic celebrelor personaje ale lui Shakespeare. Ce stupid! Și merg așa mai departe: E ca și cum un ortoped ar începe să pună atele picioarelor de masă julite. Cel puțin un stomatolog ar săvârși un bine public punând plombe pe hârtoapele unor străzi prost gospodărite de edilii localității sale.)

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5