La o pensionare

Părintele Vasile Mălinaș a fost parcă predestinat prin nume să ajungă în Malin. Venea dintr-un sat care începe tot cu litera ,,M”, Măluț.
Ne-am cunoscut repede, după ,,descălecatul” lui alfabetic, Mălinaș în Malin. Eram atunci foarte tineri și în buna tradiție a Școlii Ardelene, dacălii și preoții, ne-am dat mâna, împingându-ne corabia existenței spre țărmuri de pe care doar speranța ne mai făcea cu mâna.
Dacă bine îmi aduc aminte, eu și soția mea Liuța, am fost printre primele cupluri cununate de preotul Vasile Mălinaș. Eu, greco-catolicul, botezat în clandestinitate de tatăl meu, viitorul Monsenior, preotul Grigore Zăgrean, am primit taina cununiei prin intermediul preotului Vasile Mălinaș.
Prietenia noastră s-a cimentat treptat. Au trecut anii și în familiile noastre au apărut copiii. Ne-am bucurat de ei, ne-am împărtășit reciproc bucuriile, înfrângerile și speranțele, am urmărit împreună zborul copiilor noștri, astăzi și ei cu familii întemeiate și unii chiar având copii.
Treptat s-au adunat anii în jurul nostru, Dumnezeu a schimbat mersul vremurilor și în țara noastră. Prietenia noastră a rezistat. Nu pot să uit că la resfințirea bisericii din Malin, din anul 1989, preotul Vasile Mălinaș l-a invitat și pe tatăl meu, preot greco-catolic. Nu vreau să cred că a riscat oprobiul cuiva.
La o recentă înmormântare în cimitirul din Malin, aflându-mă în preajma preotului Vasile Mălinaș, l-am observant privind lung spre șirul de morminte, apoi oftând ușor a spus: ,,-Câte cruci!... Când am venit eu aici erau doar câteva în partea aia…”, rezumând nostalgic și trist, gândind la cei plecați, anii petrecuți la Malin. Dacă mulțimea de cruci a cimitirului din Malin este sinonimă cu o altă mulțime de suflete conduse spre mântuire, preotul Vasile Mălinaș și-a îndeplinit misiunea de conducător spiritual pentru comunitatea românească din Malin. Satul și-a îndrăgit preotul și nu de puține ori el a fost invitat și la ceremoniile funebre ale consătenilor noștri maghiari. Nu de puține ori am auzit printre mălinași aprecieri de genul: ,,-Parcă popa românesc a predicat mai fain”.
Dacă dascălii pensionari se odihnesc în visele și în gândurile foștilor elevi, preotul Vasile Mălinaș se va odihni în sufletele credincioșilor săi pe care i-a condus spre fericirea veșnică. Ce poate fi mai frumos, mai greu și mai de preț, decât să fii călăuză spre veșnicie!
Îți doresc, dragă prietene, preoție de pensionar, sănătate, să fii înconjurat de cei dragi. Sunt sigur că nu îi vei uita pe mălinași și ei își vor aduce cu drag aminte de tine, iar ce ai semănat în sufletele lor va rodi.