La noi

L A S A L I N A V E C H E

Este la Beclean o asociaţie a pensionarilor cu o activitate diversă şi lăudabilă. M-am ataşat de oamenii acestei ultime vârste dintr-un spirit didactic, dar şi pentru că organizează mereu excursii, fie la mănăstiri, fie la locuri istorice sau staţiuni balneare.
Deunăzi, s-a pus la cale un drum la Salina Veche de la Turda. M-am integrat grupului fără nici o rezervă, fără să bănui că junul şofer, însoţit de juna parteneră mă va agasa pe parcurs de aşa natură încât, la întoarcere, la un popas de „mall”, la Cluj, am plecat la gară, să iau un tren spre domiciliu.
Dar, dincolo de acest disconfort, vreau să-mi mărturisesc admiraţia mea pentru ceea ce am văzut, în pântecele de sare al pământului, la adâncimea de peste 100 metri. Puteam face comparaţie cu ce am văzut în câteva ocne de sare din nordul ţării.
Nu am crezut că voi întâlni un lac pe care perechi de vizitatori alunecă cu bărcile, spaţii pentru sport, un amfiteatru, piste de popice, foişoare pentru odihnă, un carusel, un altar creştin.
Galeria pe care am străbătut-o la început (peste o jumătate de kilometru), a fost săpată într-un strat de sare vechi de aproape 14 milioane de ani. E un aliniament de vest, care se dezvoltă din Maramureş până în zona Sibiului, pe o grosime de 250 de m, dar uneori ajunge şi la peste 1 kilometru adâncime de sare, iar rezerva geologică este estimată la peste 38.750 de milioane de tone. Dacă la început exploatarea zăcământului s-a efectuat la suprafaţă, în perioada ocupaţiei romane în Dacia s-a intrat în subteran. Nu degeaba romanii au întemeiat în actuala Turda cetatea Potaissa. Exploatarea sării a continuat şi după retragerea Aureliană, dar e menţionată abia într-un document din 1075, iar într-un act din 1552 ocna de la Turda este declarată ca fiind cea mai importantă din Transilvania. La sfârşitul secolului al XVII-lea mina intră sub administraţie directă a Imperiului austriac. Se înţelege astfel limpede de ce o serie de spaţii poartă denumiri ce provin dinspre curtea imperială: galeria Franz Jozef, mina Iosif, mina Rudolf, balcon-mina Terezia, mina Ghizela etc.
Având posibilitatea comparaţiilor, remarc faptul că în ocnele Dejului există o superbă biserică din sare, e drept, construită recent, dar la Salina Veche Turda nu e decât un altar, mai vechi de anul 1700. Aici se făcea apelul muncitorilor (atenţie, la Salina Turda nu au lucrat niciodată robi), înainte şi după terminarea schimbului. Altarul a fost sculptat în sare, pentru servicii religioase şi rugăciuni înaintea schimbului. O dată pe săptămână participau la liturghie şi şefii salinei, precum şi nobilii din împrejurimi, îmbrăcaţi, desigur, în consecinţă, dat fiind temperatura de 12 grade. (Ce interesant: un spaţiu în care zeci de secole temperatura să fie aceeaşi , 12 grade plus.). Între 1932-1992, Salina a fost închisă (Va fi fost o abundenţă de sare pentru români şi export ?…). Apoi s-au executat lucrări de extindere a unor spaţii, în vederea amenajării acestora în scop curativ şi pentru organizarea unor manifestări culturale, adică expoziţii, concerte, nunţi etc.
Prin urmare, mai ştim şi noi, din când în când, să ne valorificăm zestrea strămoşească.

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5