Insolvenzgesellschaft

E posibil oare o societate, o ţară, o naţiune să ajungă în faliment?, în incapacitate de plată?, mă refer desigur la ţările dezvoltate, la lumea Occidentului Capitalist, nu la cele în curs de dezvoltare, lumea a treia, a conglomeratului pauperizat a emisferei preponderent sudice… să fim oare într-o cădere liberă „free fall” atât economic, cât şi financiar, politic, religios chiar, reflectând incapacitatea umanului de a se salva în mod raţional din multi-crizitatea produsă de el însuşi? O imensă cotitură în planul evolutivităţii istorice, în care viitorul proxim devine incertitudine „future of uncertainty” un imens inexplicabil ce ne ameninţă din viitor pe toţi, indiferent de latitudine, ţară, cetăţenii sau rezerve valutare în minusuri de sute de miliarde, Germania, sau mii de miliarde, USA!... pedepsirea marilor fraudatori-rechini ai lumii americane, gen Madoff cu 150 de ani de puşcărie (jaf iresponsabil de peste 65 miliarde de dolari!!!) a altora cu pedepse mergând între 12 ani puşcărie cu până la… 845 ani de puşcărie, vorbesc de la sine de imensitatea cataclismică a lumii moral-financiare, de fapt imoral-financiare, care a guvernat mafiotic acel pseudo „political correctness” a occidnetului… întreaga interstructuralitate a societăţilor occidentale, şomaj „Unemplyment” sau „Arbeitslosigkeit”, uriaşe deficite bugetare „Haushaltdefizit”, scăderea masivă a exporturilor, angajarea fără nicio strategie responsabilă pe fronturi de luptă în axa islamismului Irak-Afganistan-Pakistan, în care strategii militare înfruntă nu armate sau duşmani reali, ci însăşi forţele subconştientului religios, vorbesc de la sine de haosul şi confuzionalitatea lumii în care trăim… probabil că prea plini de elanuri idealiste, de optimisme nesustenabile, de viitorul cel puţin surâzător, nu am realizat că realitatea ce a mai reală este în suferinţă, că zâmbetul uman este mascatorul neîmplinirilor, că însăşi umanitatea este criza însăşi „Crisis is Humanity”… poate că însăşi construcţia minţii noastre umane este o formă de incertitudine trans-evoluţionară, adică un antropologic mereu în căutare de ceva, mereu în zbatere, dar mereu în drumuri şi ţinte de neatins „untouchable goals”; suntem parcă o lume de metafore ce explodează pe luminile rampei gen nemuritorul-muritor Michael Jackson, câteva ore, sau o scurtă perioadă de timp, după care suntem incapabili să vedem şi să acceptăm realităţile dureroase din spatele cortinelor… de ce nu încercăm în aceste dificile momente de cumpănă trans-individuală, trans-naţionale, sau de cumpănă globalizantă să întoarcem masiv scena lumii, n care să apară lungi perioade de timp suferinţele, răutăţile, hoţiile, cu pedepsele meritate, incompetenţele politice, iresponsabilităţile guvernelor şi parlamentelor şi congreselor, cu sancţiunile de rigoare, şi doar câteva ore pe săptămână, pe lună chiar, să vedem lumini, dansuri, animatisme, iluzii artistice, Jacksonisme, toate ca exprimări din nesfârşitul „humanomania”… ahh, e psyhchic deplorabil, e şocant, e dureros, vrem drogul visului american (s-a sfârşit) vrem visul Uniunii Europene (plin de suferinţe), vrem visul Edenului religios (legenda pământenilor, legendă), vrem visul fericirii eterne (preavisătorilor, noi suntem geneticalmente complet în temporalitatea relativă), aşa că nu ne rămâne decât realitatea trezirii din vis, „aut of dream” şi să înfruntăm lumea, dramele ei şi ale noastre ca singura cale, drum, sens ca singurul destin posibil… drama şi criza par a fi destinul nostru, teribil, dar inevitabil! Capul sus, la muncă!