Elena M. Cîmpan - Liric

LUMINĂ LINĂ

Deodată,
m-am îmbolnăvit -
nu, nu mai sufeream de prea mult suflet,
nu cred că mai puteam suferi,
după Lucian Blaga-
dar...
m-am îmbolnăvit
de o boală nouă,
nouă ca un neologism,
pe care îl purtam cu mine
de când m-am născut;

m-am îmbolnăvit
dar nu ştia încă nimeni –
mă temeam să nu sufăr de o boală
contagioasă
şi un timp nu mai ieşeam din casă,
pentru a nu-i molipsi şi pe prietenii mei
puţini,
tot mai puţini,
atât de puţini, de parcă ar fi dispărut toţi,
înaintea mea, de aceeaşi boală;

nu mi-au ieşit bube,
nu mi-au crescut pete,
nu mai ardeam ca altădată –
din când în când, mă durea
câte un colţ de cerc,
aşa ca o umflătură ce modifica imaginea,
ca-n Micul Prinţ;

acum ştiu că m-am îmbolnăvit
de o boală fără leac –
da, m-am îmbolnăvit,
în tăcere,
de prea mult mine...

LIMBA ROMÂNĂ

Eu nu cred că limba română se poate uita -
Aşa cum susţin unii, plecaţi de mult,
Peste graniţe de pământ –
Şi care se-ntorc, la un moment dat,
Ca păsările, cunoscându-şi drumul –

Ei nici nu ştiu
Că există cărări nevăzute care duc
În limba română,
Că se pot face rost de bilete din timp
Cu destinaţia „limba română”,
Că dacă dispar plăcuţele de ţară
Ele pot fi înlocuite cu cele de limbă –
Că nici o răsplată nu e mai grea
Ca durerea din clipa în care
Limba română ar uita de ei...

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5