Dr. Laurențiu Oanea la înmormântarea lui Ion Arion, singurul martir al Unirii de la 1918, împușcat în tren în timp ce flutura tricolorul

Ion Arion s-a născut în satul Agriș, comuna Iara (azi în județul Cluj), la 3 iunie 1894. În timpul Primului Război Mondial a servit în armata imperială, după care a fost demobilizat întorcându-se acasă.

Agrișenii au trimis spre Alba Iulia o delegație formată din 25 de persoane. Ion Arion, care avea o statură impresionantă, a fost desemnat port-drapel. Oamenii au mers cu căruțele, prin Buru, Moldovenești și Turda spre Câmpia Turzii, unde s-au urcat în trenul spre Alba Iulia.

În gara Teiuș, delegații care mergeau spre Cetatea Unirii, s-au dat jos din tren și au încins o horă. Drept răspuns la manifestarea zgomotoasă de bucurie, persoane care au rămas neidentificate au deschis focul. Au fost trase focuri de armă, atât de la etajul Gării Teiuș, cât și dinspre o garnitură cu militari germani care se retrăgeau din România. Ion Arion a fost lovit de două gloanțe. A murit în tren, în drum spre Alba Iulia.

În ședința Marelui Sfat, sub conducerea lui Ștefan C. Pop, președintele Consiliului Național,  l-au proclamat pe Ion Arion de „Mort al Națiunii Române”. S-au desemnat delegații care să ia parte la înmormântare, în fruntea lor aflându-se Vasile Goldiș și dr. Laurențiu Oanea. Aceștia au depus o cunună mare pe sicriul eroului, iar dr. Laurențiu Oanea a rostit următoarele cuvinte:

„Națiunea română, recunoscătoare pentru jertfa mare că cu sângele tău ai sfințit actul Unirii tuturor Românilor, îți aduce prin aceste flori trecătoare mulțumită și recunoștință eternă și-ți declară că numele tău va fi scris cu litere de aur în Cartea Eroilor care au murit pentru idealul nostru, împlinit azi și botezat cu sângele tău”[1].

 Ion Arion a avut parte de funeralii naționale și a fost înmormântat, în data de 2 decembrie 1918, în cimitirul bisericii greco-catolice din cartierul Maieri din Alba Iulia.