Dicţionarul culturii şi civilizaţiei populare a judeţului Bistriţa-Năsăud, vol. I „Ţara Năsăudului”, Ed. „Napoca Star”

Ce ar fi românul fără matricea culturală? Ce ar fi năsăudeanul fără cultura tradiţională, fără spiritualitatea care se oglindeşte în sufletul ţăranului precum nemurirea în apele repezi ale Someşului, Sălăuţei şi Ţibleşului? Cultura noastră musteşte de semnificaţii în cadrul ştiinţelor sociale, şi mai ales, în sociologie, psihologie şi antropologie socială. Se manifestă o extensie semantică importantă, care păstrează diferite nuanţe ale transmiterii sociale. A avea cultură este identic cu a fi educat, aţi cunoaşte rădăcimile, identitatea, civilizaţia fiind un termen care se aplică la modele culturale caracterizate prin heterogeneitate organică şi o structură socială complexă. Cultura şi civilizaţia sunt oglindite în diferite opere şi creaţii tehnologice şi estetice, dezvoltate gradat şi progresiv, cu anumite caracteristici individuale care reprezintă un anumit popor, o anumită entitate.

Putem vorbi de cultură superioară şi cultură inferioară cu referire atât la culturi/civilizaţii diferite, cât şi la produse diferite ale aceleiaşi culturi/civilizaţii. Termeni ca patrimoniu cultural, istoric sau artistic folosiţi de instituţiile publice sau private care administrează „cultura” subliniază această concepţie a culturii ca produs de rang superior. A vorbi de cultură populară înseamnă recunoaşterea şi atribuirea capacităţii de a genera cultură ţăranilor şi claselor populare. Patrimoniul Cultural înţelege cultura în

complexitatea sa definid-o ca organizarea socială a diferitelor forme de viaţă

ale şi în cadrul grupurilor umane, adică, organizarea diversităţii culturale.

Ceea ce înseamnă de fapt că nu doar grupurile umane sunt diferite, dar există

diferenţe, diversitate, şi în cadrul unui anumit grup. Din această perspectivă

nu trebuie să considerăm omogeneitatea ca un element caracteristic principal

al culturii. Această omogeneitate este un lucru exprimat de membrii grupurilor umane, dar ea se manifestă ca diversitate atunci când aceşti membri acţionează şi se comportă într-un anumit fel.

Capitolul referitor la muzicanţi, instrumentişti, tarafuri, ansambluri folclorice, instructori, coregrafi şi mari spectacole sau festivaluri, din Dicţionarul Culturii şi Civilizaţiei Populare a Ţării Năsăudului, realizat de Despărţământul Năsăudean al ASTRA, condos de prof. Ioan Seni, vine să întărească cele afirmate de noi, identitatea diversităţii valorii, prin aducerea în faţa noastră a truditorilor pe tărâmul culturii populare, printr-un demers unic, gigant, copleşitor şi cu rezultate care se vor vedea şi peste sute de ani. De acum, aceast dicţionar va deveni o carte de căpătâi pentru cei care vor să cunoască istoria spiritualităţii meleagurilor bravilor ţărani zugrăviţi în opera lui Liviu Rebreanu şi George Coşbuc, două repere ale tot ceea ce înseamnă Năsăud.

Ansamblurile năsăudene au prezentat de-a lungul existenţei lor, şi prezintă şi astăzi, momente de înaltă virtuozitate, prin care sunt transmise caracteristici ale artei tradiţionale autentice, prilej pentru publicul spectator de a se reîntâlni cu tradiţiile, obiceiurile, portul şi dansul popular. Sunt valorificate şi promovate aspecte esenţiale ale culturii populare prin piese muzicale instrumentale şi vocale, suite coregrafice. Este o mare responsabilitate de a transmite mai departe bogăţiile folclorice care reprezintă identitatea noastră. Pentru că suntem într-o eră a informatizării, trebuie să o folosim pentru a beneficia de toate mijloacele pe care ni le oferă prin a cerceta, a conserva şi a transmite mai departe tezaurul folcloric. Tradiţia trebuie să reprezinte pentru noi firul ce ne leagă de pământul natal, de acel "colţ de lume" în care părinţii, bunii şi străbunii ne-au modelat personalitatea făcându-ne "oameni dintre oameni".

Folclorul năsăudean reprezintă sufletul, sensibilitatea, spiritul creativ şi dragostea pentru vatra străbună, iar noi avem datoria morală să păstrăm această avuţie, să o valorificăm şi să sedimentăm în sufletul copiilor dragostea pentru folclor. Din acest punct de vedere, în opinia mea, dacă am înfiinţa câte un ansamblu folcloric în fiecare localitate, ar fi un lucru al binecuvântării.

Avem multe probleme, rebuturi şi kitschuri pe care le ştim, le intuim şi uite aşa, suntem nevoiţi să le purtăm în cârcă. Dar lucrurile au început să meargă pe făgaşul cel bun, graţie unor sufletişti, animatori ai culturii populare, graţie unor instituţii de profil. ASTRA se distinge prin promovarea valorii, fiind un motor a tot ceea ce înseamnă autentic şi calitate. Avem valori incontestabile, avem talente deosebite, care ar trebui susţinute şi ocrotite la nivel de stat, pentru că sunt valori naţionale. Nu este bine când artiştii , cântăreţii noştri se zbat, încercând cu disperare să se descurce numai pe cont propriu. De regulă, cei talentaţi sunt timizi şi intră foarte greu în circuit. Prin acest dicţionar valorile vor prinde aripi, fiind cunoscute în toate zările.

Veţi descoperi că pasiunea şi talentul cu care reprezentanţii ansamblurilor năsăudene au preluat şi modelat patrimoniul folcloric românesc reprezintă fundamentul interesului şi plăcerii cu care aceştia sunt primiţi oriunde in lume. Ponderea repertoriului este deţinută de dansuri, cântece şi elemente tradiţionale someşene, intrucât Năsăudul şi Someşul a cărui apă trece pe aici ca brazda plugarului în pământul dătător de roadă, este matricea în care folclorul tradiţional şi-a păstrat intactă vigoarea şi autenticitatea. Dansurile sunt puse în scenă de către coregrafi cu o grijă constantă pentru menţinerea originalităţii repertoriului. Organizaţi în diferite formaţii - "în grup" sau "în perechi", dansatorii evoluează în faţa publicului, prezentându-se fie cu ample desfăşurari de ritmuri vivace în “învârtite”, fie cu mişcări uşoare - pline de graţie în “de-a lungul”.

O istorie a sufletului românesc. O istorie a acelui suflet care plânge, speră, se bucură. Zeci şi zeci de muzicanţi care, in zeci de ani, au veselit nu doar spaţiul cultural românesc. O poveste de dragoste care a uimit cerul, pentru că minunaţii rapsozi sunt mereu cu privirile indreptate către un Someş al bucuriei, care transcede tot ce este terestru. De unde atâta dragoste? De unde atâta talent? De unde atâta dăruire? De unde atâta risipă de frumuseţe şi altruism? Toate se leagă în jurul acestor oameni de o frumuseţe spirituală desăvârşită. Sunt onorat pentru că am ocazia să-i “aplaud”. Mă bucur că mi-au ţinut, de zeci de ori, lacrima în cumpănă. Cei prezenţi în acest capitol lecuiesc sufletele..., iar acum au intrat in legendă ca ambasadorii spiritului năsăudean...

Muzica… De la tradiţionalul trio- vioară, braci şi gordună-, la tarafuri, ansambluri sau orchestre, cu toţii, “ceteraşii” noştri au rămas consecvenţi înţelesului dat folclorului, şi anume că este un loc de întâlnire al generaţiilor, într-un spaţiu aflat la confluenţa durerii cu bucuria unor suflete generoase, pornite din vremuri imemoriale şi poposite, când şi când, la şezători sau sărbători.

Festivalurile sunt adevărate sărbătoari ale cântecului şi dansului popular, o explozie de originalitate şi tradiţii, păstrate din generaţie în generaţie şi transmise mai departe prin intermediul artei spectacolului. Sub marea umbrelă a folclorului s-au legat de-a lungul timpului prietenii durabile care nu ţin cont de relaţii sociale şi opinii politice. Oamenii îndrăgesc folclorul, bun spiritual de preţ, îl receptează bucuroşi, cu exuberanţă, pasiune, patimă, dornici de autenticitate, interpretare adecvată, varietate şi culoare, creaţia populară constituind un inepuizabil izvor de inspiraţie. Discuţiile, vizitele, spectacolele, paradele au înseamnat de fiecare dată un răgaz acordat deschiderii către modul de a fi al celuilalt, tocmai pentru o mai bună identificare a fiecăruia. Astfel de festivaluri reprezintă pentru judeţul Bistriţa-Năsăud ocazii prin care putem demonstra că suntem europeni.

În ceea ce priveşte viitorul, îmi place să mă gândesc că aşa cum muzica lui Ciprian Porumbescu, de pildă, a supravieţuit disparţiei lumii în care a trăit şi creat, tot aşa şi muzicile tradiţionale vor supravieţui diverselor prefaceri ale lumii.

Cântecul, jocul şi portul adunate pe scenele căminelor culturale aruncă punţi peste cugete, croind poteci pe care gândul se opreşte îndelung, căzut pradă frumosului. Pentru că frumosul respiră în fiecare doină, baladă, joc, cămeşă sau năframă, şi, altoit pe autenticitate, se întoarce fremătând de înţelesuri pe care ochiul şi inima le descifrează, bucurându-se. Şi bucuria este mare, atât de mare, încât numai robul adevărat al frumosului artistic o realizează pe de-a-ntregul, plecându-se în faţa măreţiei sale. De aceea trebuie cinstită şi perpetuată emanaţia cugetării folclorice, întorcând-o generos către cei ce se apleacă spre folclor, în multitudinea transformărilor sale.