La noi

Despre cultura unui vaporean incult

Când Traian Băsescu a declarat recent pe un post tv că nu va promulga niciodată o lege care să oficializeze revenirea la cuvântul „ţigan”, afirmaţia mi-a provocat o aducere aminte şi o meditaţie pe seama unui cuvânt. Prin anii 80 Nicolae Ceauşescu a dat un decret prin care se interzicea folosirea apelativului „domnule”, admiţând doar „tovarăşe” şi (pentru puşcăriaşi) „cetăţene”. Revenind la vremea noastră, se înţelege pretenţia prezidentului de la Cotroceni: Nu vei zice „Măi, ţigane”, ci ”Măi, romule”.

Din afirmaţia de mai sus, m-a atins şi cuvântul „niciodată”. Vă daţi seama? Traian Băsescu se simte preşedinte pe viaţă, are deja o strategie care să-l ţină locatar la Cotroceni până va fi să închidă definitiv ochii. Asta e valoarea lui „niciodată”.

Apropo de „cultură”: Sunt câteva opere celebre în care ţiganul/ţiganca sunt protagonişti. Prin urmare, în loc de „Voievodul ţiganilor” să zicem „Voievodul romilor”?

Singura epopee românească a scris-o Ion Budai Deleanu: „Ţiganiada” Cum să fie numită la şcoală sau la universitate: „Romiada”?

Bogdan Petriceicu Hasdeu în drama „Răzvan şi Vidra” îl are ca protagonist pe ţiganul Răzvan. Să-i zicem, domnule preşedinte, romul Răzvan?

Miron Radu Paraschivescu – un poet rezonabil – a valorificat spiritualitatea ţiganilor din mahalaua Bucureştilor în încântătoarea carte de poezie intitulată ”Cântece ţigăneşti”. Ei bine, cum să-i zicem. „Cântece romeşti”?

Un prozator (nu mai e pe lumea asta), Vasile Rebreanu (era din zona Bistriţa-Năsăud) are un roman intitulat „Ţiganca albă”. Cum ar fi „Roma albă”?

O celebră nuvelă a faimosului scriitor român, de talie internaţională, Mircea Eliade, se intitulează „La ţigănci”. Daţi o lege ca această capodoperă să se numească „La rome”.

Deschideţi, dom*le prezident, dicţionarul limbii române şi vedeţi ce expresii au rămas în paremiologia românească în care e inclus cuvântul „ţigan”: „a arunca moartea în ţigani” (a da vina pe alţii); „a fi învăţat ca ţiganul cu ciocanul”(a fi deprins cu nevoile);„a se muta ca ţiganul cu cortul” (a se muta foarte des, a hoinări); a se îneca precum ţiganul la mal”(adică a eşua în ultimă instanţă). Tot în dicţionar, veţi găsi explicaţia cuvântului „rom”: cuvânt de origine ţigănească şi care înseamnă „om”. În consecinţă, când va fi să vă adresaţi naţiunii, aştept să începeţi aşa: „Stimaţi romi…”

Cu numele de ”ţigan”e denumită o varietate de struguri cu boabe negre, o vrabie, un peşte-lup, o insectă cu corp negru cu dungi albe pe spate, urzica-moartă etc.

E grea limba unui popor, domnule de la Cotroceni, e altceva decât nişte sudalme pe puntea unui vapor.

Francezii numesc dintotdeauna această etnie „bohemien” sau ”tsigane”, iar englezii o numesc „gipsy”. Am încredere că, la noi, un preşedinte ignorant, oricît se crede infailibil, nu poate hotărî asupra destinului limbii poporului care încă îl mai suportă.

Încă un apropo, referitor la afirmaţia de mai sus: Cât credeţi că va mai dura acest „niciodată”?

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5