De la agonie, la extaz ...și viceversa, la Ilva Mare

    Sunt cuvintele marelui Napoleon Bonaparte rostite pe câmpul de luptă când s-a aflat într-o situație dificilă, dar totuși a obținut o victorie strălucitoare. Este o expresie care se potrivește de minune și pentru situația actuală din țara noastră și mai ales pentru zona rurală. Satele noastre mor puțin câte puțin în fiecare zi.

    În această situație este și comuna Ilva Mare, cândva denumită ”Doamna Ilvelor”, dar care a trecut prin momente de agonie din care și-a revenit însă prin munca și abnegația locuitorilor ei. Primul moment a fost în anul 1733, când Magistratul Bistriței ordonă ca locuitorii din Ilva Mare să-și părăsească casele și să se mute mai în jos de localitatea Maieru, dacă nu vor fi aprinse casele. După lungi tegiversări, termenul de evacuare a fost prelungit cu un an. Se pare însă că acest ordin nu a fost dus până la capăt... Un al doilea moment de agonie a fost Decretul Împărătesei Maria Tereza din anul 1762, prin care militariza localitatea și obliga trecerea la religia catolică a tuturor locuitorilor ei. În jur de 100 de familii cu peste 500 de membri au părăsit atunci localitatea "De frica milităriei și a papistășiei", cum spune cronicarul Pavel Gălan. Printre cei fugiți în Moldova se afla și familia marelui scriitor Ion Creangă conform conscripțiilor (recesământ) austriece din anii 1762-1764.

    Vremurile au trecut, urmând ani grei de războaie, de boli și foamete... Ilvenii mari însă prin muncă, abnegație și dăruie au reușit ca în următorii 200 de ani să facă din localitatea lor una dintre cele mai înfloritoare comune din ținutul Bistriței și Năsăudului. În jurul anului 1900, Ilva Mare era printre cele mai întinse comune din țară "așezată în creierul munților acolo unde Transilvania se întâlnește cu câte un colț al Maramureșului, al Bucovinei și al Moldovei...", se spunea în ”Historia comunei  Ilvii Mari”, publicată în anul 1892 în Revista Transilvaniei de la Brașov și concomitent și în Revista Română din București (era publicarea monorgafiei sătești scrisă de cronicarul ilvean Pavel Gălan în anul 1863, considerată prima monografie a unui sat din România). În anul 1883, s-a înființat la Ilva Mare o Bancă Populară de Păstrare și Împrumut (printre primele de acest gen din România), care deservea populația din întregul areal al Văii Ilvelor. În jurul anului 1900, s-a construit ”Casina Română", unde era sediul Băncii, sediul Astrei, Bibliotecă, o sală de cetire și cântări (unde în anul 1908 a debutat în literatură marele romancier Liviu Rebreanu), farmacie și cabinet medical. Exista, de asemenea, un hotel, târg săptămânal de animale și piață, cale ferată (Regna) care făcea legătura cu Năsăudul și alte zone din țară (în anul 1918 cu Alba Iulia). În acești ani, dar și în anii comunismului, Ilva Mare era una dintre cele mai bogate și întinse comune din țară, cu o pondere importantă în producția de lapte și carne a județului nostru.

     Însă, după revoluția din anul 1989, a reînceput agonia... Au pătruns și aici (să nu fiu prea dur cu ei) vânzătorii de neam și glie. În câțiva ani,  comuna a rămas doar cu un sfert din suprafața de păduri comunale existente înainte de 1989, șeptelul de animale a scăzut continuu, târgul de animale din Piața Nouă a fost vândut, la fel ca și alte terenuri de utilitate publică din comună... Baza sportivă care prin anii 1970- 1985 era model pentru satele din județ și o mândrie a comunei (cu teren de fotbal regulamentar, 2 terenuri de volei, un teren de handbal, pistă de atletism etc.toate acoperite cu zgură roșie de la C.F.R.), a devenit zonă de depozitare a deșeurilor, în special rumeguș, acoperit în ultimul timp cu un strat de pământ și savură pământoasă - reziduri de la carierile din zonă - dar și depozit de lemne. Au disparut structurile bancare din localitate (C.E.C., Banca Agricolă), Poșta este în paragină - de fapt desființată, iar mai nou s-a desființat și Dispensarul Uman, urmând ca  localitatea să fie deservită de un medic care să vină 1-2 ore pe zi după-masa (în anul 1985, în localitate erau 4 medici - un generalist, un stomatolog, 2 medici pediatri, maternitate, 6 asistenți medicali, ambulanță cu un șofer etc.). Era într-adevăr ”Doamna Ilvelor”.

    Oare timpul ce va rezerva pentru comuna noastră? Va deveni oare o fata morgană care dipare în negura vremii... Ce fac autoritățiile locale să mai salveze din moștenirea lăsată de strămoși... Pe la anul 1900, ziarele vremii, mai ales cele din Bistrița, publicau des articole întitulate ”Vești bune din Ilva Mare”, știri despre manifestări comunitare, culturale despre doamna ilvelor. Semna ”un credincios din Ilva Mare”. Astăzi, când să publicăm aceste aspecte despre localitatea noastră, oare cum să le semnez?, doar atât...cu mâhnire... Pavel Berengea...

P:S:

      Informațiile au fost preluate din lucrarea ”Ilva Mare-file de istorie- documente” Cluj,1994.

 

Comentarii

11/01/22 19:08
Seni Ioan

Trist dar adevărat... Populația a scăzut prin emigrări (dacă țara nu are șantiere, nu deschide locuri de muncă, populația pleacă..., mai întâi pleacă valorile, urmate de forța aptă de muncă, rămânând bătrânii și copiii...). Da, satul are probleme tot mai mari și nu numai Ilva Mare.., toate satele din țară au probleme, mai puțin cele în care funcționează IMM-uri cu capital autohton... Sfatul Bătrânilor din care faceți parte cu onoare, ar putea găsi soluții, ar putea încerca proiecte cu finanțări nerambursabile... Totul depinde de primar și aleșii locali... Felicitări pentru semnal ! Stimă. I Seni

11/01/22 22:53
Filip gheorghe ...

Am iubit si voi iubi intotdeauna Ilva-Mare. Aici am trait primii 10 ani din viata mea si am avut o copilarie minunata. Sufar sa aud vesti triste despre acel loc care ,pentru mine, a insemnat atat de mult. Cred , totusi, in spiritul care nu moare niciodata si care poate readuce stralucirea si renumele inapoi. Sa dea Dumnezeu sa vedem ,cu bucurie , acea revenire minunata si meritata! Doamne ajuta !

12/01/22 09:10
Rus Augustin

Domnule profesor,
Faceți o analiză „fără ură și părtinire” a situației actuale a satului transilvănean, al cărui viitor este greu de prevăzut. Generația din care faceți parte a apucat vremuri în care în sate erau școli și cămine culturale, azi sunt parohii și capele, lăcașuri potrivite și necesare vârstei locuitorilor. Din ce a fost odată, sigur vor rămâne ... amintirile.
Cu stimă și respect, Rus Augustin

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5