„D”

O conversație ca de o bere, pe așa caniculă, m-a pus pe jar, nu din pricina glumeților de la Meteo, ci pe motiv de cuvântul „deosebit”. Amicul folosea acest cuvânt parcă scos din „lexicul” unui papagal. La câteva momente, după ce ne-am despărțit, am avut revelația acestei stereotipii: doar lucrase la nu știu ce birou cu propaganda la comitetul județean al defunctului și unicului partid. Dacă ar fi să cercetăm cuvântările „marelui cârmaci”, materialele asudate la nivel județean sau, mai jos, cele din teritoriu, ne vom reaminti că totul era ”deosebit”: deschiderea unei fabrici, recolta la floarea soarelui, intervenția nu știu cui la o ședință, gestul, răspunsul, concursul, articolul, elogiul, vizita ș.a.m.d. Se inocula în subconștient că „normalul” e banal sau, pur și simplu, că nu există.
Acum, în vremea postdecembristă, limba celor de altădată a rămas, dar „deosebit” e un cuvânt la fel de gol, de inexpresiv, de necomunicativ, ca și nesimțitoarea întrebare ”Ce faci ?”
Curând, mi-a venit ideea, interesul de a vedea ce cuvinte cu inițiala „d” sunt semnificative pentru anul 2015 românesc; cuvinte care numesc factori, cauze, circumstanțe ce au ajuns să vicieze, să degradeze viața românească din acești ani.
Cu dicționarul alături, am reținut (doar…) câteva (până la… „degeaba”):
* „Damnat”: osândit, nu la muncile infernului, ci la a suporta procesul de sărăcire la care a fost adus un popor întreg (mai puțin… reprezentanții lui din instituțiile legiuitoare, executive și juridice);
* „Dator”: se vântură tot timpul îngrijorarea că noi suntem, mai mult sau mai puțin, datori unor foruri, fonduri externe, unor organisme financiare;
* „Dărăpănat”: economia ? industria ? sistemul sanitar ? ș.a. ? câte ?
* „Dăunător”: chiar și gândul, adevărul, că afară e mai bine decât în propria-ți țară (doar că fostul locatar la Cotroceni asta afirma – cu nerușinare, cu cinism -, că nemulțumiții n-au decât să părăsească țara);
* „Debil”: câte legi scâncite de extenuații, somnoroșii, adesea incompetenții parlamentari nu sunt debile ?
* „ a Decădea”: câte dintre instituțiile, manifestările, obiceiurile tradiționale nu au decăzut ?
* „ Decapitare”: decapitare morală, educațională, sentimentală (doar un pas de-a lungul bulevardului ne edifică în acest sens);
* „Decepție”: stare postdecembristă din ce în ce mai… consistentă, aproape diurnă;
* „a Declara”: desigur, doar nu ne doare gura să declarăm orice minciuni, să promitem marea cu sarea (și să uităm apoi, postelectoral), atâta vreme cât ținem la șefia noastră;
* „Defăimare”: acasă ori peste hotare; de n-o facem noi despre noi, au grijă (și motive?) s-o facă străinii despre noi;
*„Degeaba”: în zadar, fără rezultat, fără nici un folos, fără rost (ce de conotații pentru aceste nuanțe!); e vreo săptămână să nu fi trăit, finalmente, o astfel de concluzie, o astfel de stare ?