Cu oameni generoși, în Foișorul Literar

De ziua tăierii capului Sfântului Ioan Botezătorul, 29 august 2022, sărbătoarea care încheie anul bisericesc, deoarece pe 1 septembrie începe noul an bisericesc, am avut întâlnire în foișorul literar cu tineri cărturari năsăudeni stabiliți în capitală, respectiv prof. dr. Maria Nistor (fost director la Editura didactică și pedagogică), cu  soțul, secretar de stat în MAI. Au venit cu mesaje și inima plină de iubire spre a vizita doi oameni ce se întrec în ale scrisului. Oameni ce-și dau singuri de lucru  promovând prin cultură și cărțile ce le editează, cultul colaborării și prieteniei, incitând cititorii la reflecție și rememorarea amintirilor din Țara Năsăudului, cu chipuri dragi și întâmplări memorabile.

Am depănat amintiri începând cu înaintașii, respectiv familia Donisie, badea Mihăilă, străbunicul Mariei (care a cumpărat casa de la unchiul meu Alexandru, care a lucrat în America, din cartierul Lușca). Un gospodar de frunte, un gastronom cu renume a fost badea Mihăilă, pregătind toate preparatele din carne de porc.  Stăpânea toate fazele de lucru începând cu tăiatul porcului, pârjolitul, despicarea și  sortarea. Ani în șir era invitatul nostru la tăierea porcului de Crăciun, având relații de bună prietenie, fiind coleg de școală cu fiica sa Sabina, la gimnaziul năsăudean, cât și colegi de serviciu la Școala Generală din Runcul Salvei, unde am organizat cu tineretul sătesc serbări tradiționale, cu fete și feciori din sat. Îmbrăcam și noi costumul popular și intram în hora din dugeana de joc din centrul satului, cizăș fiind  tânărul isteț și cu mult respect Vasile Dâncu, dovedind încă de atunci un talent  creator de versuri populare. Exersând și citind permanent a devenit renumitul poet dintre dealurile Runcului, cunoscut și apreciat pe plan național.

Din satul Mureșenilor, Rebrișoara am adus în discuție bunicii din partea mamei, din familia Țăranului, renumiții meșteri constructori care au ridicat atâtea case, pe care dacă le-am aduna la un loc am face un sat: satul  „Țăranul”.

Am întins firul povestirilor cu alte bucurii și chipuri dragi și întâmplări  memorabile ce ne-au jalonat drumul vieții și reperele sufletești. Am vorbit despre academicienii Năsăudului, despre Liceul Grăniceresc și valoroșii dascăli ce l-au slujit cu multă competență, despre scriitorii de azi și oamenii de cultură ce se implică prin dăruirea a tot ce au mai bun prin mesaje ce vin din adâncul ființei lor.

Maria retrăiește la casa părintească tot ce a crescut în sine - cinstea, iubirea   și  morala creștină, alături de mamă, soț, fratele Ionuț și  micuțul îngeraș de aproape doi anișori pe care l-am văzut la Sf. Biserică, cum pășește cu pași vioi spre Sfântul Altar să ia anafura de la preot.

Ne-am căutat identitatea prin conversații utile, cu stări, emoții și imagini ce ne definesc traseul comun, cu un sentiment al datoriei față de locul natal, locul de neuitat, de unde  primim mirosul unui cald parfum de dăruire.