Cu Florentin și Cornelia Ardelean Archiudean, la Socolu de Câmpie, locul unde gândul bun înflorește în sufletul creștinului!

Printre dealurile domoale ale Câmpiei transilvane, în vecinătatea Ocniței, se află un sat și un loc binecuvântat de Bunul Dumnezeu cu o mănăstire. Locul poartă numele Socolu de Câmpie! Acest sătuc minunat, cu doar vreo sută de locuitori în zilele noastre, aparține comunei Cozma și este atestat istoric din anul 1322 deși o inscripție  care s-a păstrat peste vremuri stă mărturie că în anul 1312  pe acest loc s-a construit o bisericuță din lemn închinată Arhanghelilor Mihai și Gavril! Interesant este că în anul 1938 bisericuța din lemn a fost vândută comunei Silivașu de Câmpie, iar pe acest loc s-a construit o nouă biserică având, pe plan architectural, forma de cruce. In anul 1994, la inițiativa ieromonahului Simion Pop, fiu al Socolului, Înaltpreasfințiasa Andrei, pe atunci arhiepiscopul Alba Iuliei, cu aprobarea Sfântului Sinod, a schimbat biserica parohială în biserică de mănăstire, punând astfel bazele Mănăstirii Socolu de Câmpie sub numele de ‘’Mănăstirea Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul’’, al doilea protector al mănăstirii fiind  Sfântul Mucenic Ioan Rusul, cu hramul la 27 mai.                                                    

            În ultimii ani mănăstirea și-a câștigat renumele de loc pios de rugăciune, loc unde Maica Domnului coboară adesea cu binecuvântările Ei asupra credincioșilor care se simt la…acasa sufletului lor în acest loc binecuvântat! Maica Stareță Bartolomeea Pop, originară din județul nostru,  împreună cu maica Gabriela Someșan – două flăcări vii întru Credință, se ocupă, se preocupă și se zidesc zilnic întru lucrul binefăcut și bineplăcut Bunului Dumnezeu în această mănăstire în care harul îți coboară în suflet decum i-ai pășit pragul! Ne-au purtat pașii, adesea și nu îndestul de adesea, împreună cu Cornelia și cu mulți credincioși din Ocnița în acest loc binecuvântat.

                 Marți, 29 august, la chemarea Icoanei Maicii Domnului Paramytia ( Mângâiatoarea) sosită la Socolu de Câmpie de la Mănăstirea Vatopedu din Grecia,  am poposit din nou la Socolu de Câmpie unde o mare de oameni din împrejurimi a asistat la Sfânta Liturghie oficiată de un sobor de preoți în frunte cu părintele Aurel Someșan ( de la parohia Feleacu, Cluj) împreună cu preacucernicii părinți Ștefan Brândușa, Daniel Ciolohoiu, Ioan Sălăjan și Cristian Moldovan. Tineri studenți teologi din Tg Mureș și pricesnele Corneliei însoțite de vocile minunate ale maicilor Bartolomeea și Gabriela au desăvârșit rugăciunea cântată a Sfintei Liturghii  coborînd Harul Mângîietoarei în sufletele tuturor credincioșilor prezenți! Apoi cuvântul de învățătură al părintelui Someșan ne-a umplut inimile de curaj, de mândrie creștinească și mai ales de Speranță! De Speranță că Bunul Dumnezeu este mereu alături de Creștini și ne va scoate cumva, curând, pe căi doar de El  știute, din pustiul în care rătăcim  de ceva vreme, nu doar ca Nație ci și ca Omenire!

       Aceste rânduri și gânduri se scriu, din nou, singure, pe hârtia și pe harta imaculată a mulțumirii sufletești! Dacă la prima întâlnire cu acest loc m-a neliniștit parcă modernitatea, eleganța și frumusețea lui iar la celelalte reveniri sufletu-mi s-a bucurat cu măsură de cele văzute și auzite, anul acesta, de Ziua Tăierii Capului Sfântului Ioan Botezătorul ceva parcă m-a cutremurat! Nu s-a schimbat nimic în ambianță, însă aerul din jur și parcă din tot văzduhul era plin de o simțire aparte, de un sentiment de evlavie, de încântare a sufletului și de o liniște în îmbrățișarea cărora inima-mi parcă plutea pe adierile vântului ridicând tot, trup și suflet, într-o îmbrățișare nemaicunoscută …

          La sfârșitul Sfintei Liturghii m-am îndreptat cu pași smeriți și șovăitori parcă, spre locul din fața altarului de vară unde Maica Domnului Mângâietoarea mă aștepta, anume parcă pe mine… Am privit-o sfios și m-am topit o clipă cât o eternitate în ochii Ei blânzi și rugători…M-am depărtat apoi, retrăgându-mă uimit de intensitatea simțirii, cu privirea spre mâna ei protectoare și spre toată Icoana al cărei frântură de imagine mi s-a întipărit în suflet, in inimă și în cuget…

         Până spre sfârșitul lunii sepembrie Mângâietoarea tuturor creștinilor așteaptă răbdătoare în fața Sfântului Altar al Mănăstirii de la Socolu de Câmpie! Multe am văzut și multe am trait eu la viața mea cum se  zice, însă niciodată sufletul meu nu mi-a mulțumit atât de voios, de plin de Speranță și de Lumină, pentru cele pe care le-a văzut și le-a trait ieri… În tot drumul spre casă, spre Ocnița, o voce interioară îmi repeta obsesiv cuvintele  ‘’de bună seamă celor care au, li se va mai da cu prisosință, iar celor care nu au, li se va lua și ceea ce au…’’

        La Socolu de Câmpie și peste tot în Țara aceasta Românească Speranța și Mângâierea care zidesc vin de la Aceea care nu-și uită florile din Grădina Sa unică în lume!

Doamne ajută!

Semnează, de peste deal, din Ocnița, Florentin Archiudean