Cronica unei zile: Ziua Limbii Române

A sărbători Ziua Limbii Române pe meleagurile covăsnene este ca și cum Dumnezeu ar fi coborât să ne recite un poem...
Curtea Casei memoriale a scriitorului Romulus Cioflec din Araci-Covasna, unde s-a sărbătorit pentru prima dată Ziua Limbii Române, forfotea de emoția invitaților. Cu mic, cu mare aveam în suflet o mare bucurie, un dor care plângea tăcut pe buze fără să știm de când. Simțeam un clocot blând de rotunjimi albastre de parcă litere s-ar fi pornit atuncea să se nască. Vădit emoționată, coordonatoarea acestui eveniment, prof.dr.Luminița Cornea și-a început discursul cu o definiție a ierarhului academician Nicolae Colan (Araci,1893-1967): „Limba maternă e una din cele mai scumpe comori ale oricărei nații. De aceea nimeni nu are voie să-și bată joc de ea, stricând-o. Dimpotrivă, toți avem datoria să vorbim, dacă nu frumos, ceea ce-i mai greu, cel puțin corect. ”
A continuat cu o voce caldă, de parcă ne spunea povești, o frumoasă prezentare „Dăinuire întru limba română”, prin care ne-a amintit despre contribuția unor mari înaintași la dezvoltarea limbii române, printre care Mihai Eminescu și Grigore Vieru, dar nu l-a uitat nici pe scriitorul și profesorul Romulus Cioflec, care atrăgea atenția elevilor, înainte de examenele scrise la Limba Română, că la citirea lucrărilor, comisia de examen va căuta să găsească „în exprimarea elevilor, căldura limbii române, rezonanța ei de gong, lentă și gravă.” Iar atunci când scria la tablă, Romulus Cioflec „caligrafia literele cu migala și sfioșenia unui prelat, încât sala parcă se transforma în biserică”, își amintește unul dintre elevii săi, poetul Vasile Copilu Cheatră. Doamna prof. Luminița Cornea a amintit și despre manifestările de Ziua Limbii Române din Republica Moldova, unde această sărbătoare este marcată începând cu anul 1990. Chiar a povestit cum aflată pe meleagurile basarabene, la una din ediții, a fost martora unor manifestări extraordinare.
„Rugăciunea” lui Mihai Eminescu a fost rostită aproape șoptit de eleva Daria Bugnar. Se făcuse o liniște de cer îndoliat în care doar păsările mai aveau curaj să respire: „Crăiasă alegându-te /Ingenunchem rugându-te, /Înalță-ne, ne mântuie /Din valul ce ne bântuie; /Fii scut de întărire /Și zid de mântuire, /Privirea-ți adorată /Asupra-ne coboară, /O, maică preacurată /Și pururea fecioară, /Marie!”
„În aceeași aceeasi limbă / Toata lumea plânge,/ In aceeași limbă/ Râde un pamânt./ Ci doar în limba ta / Durerea poți s-o mângâi,/ Iar bucuria /S-o preschimbi în cânt.” au răsunat versurile lui Grigore Vieru interpretate de eleva Andreea Lorena Husu.
Prof.dr. Alexandru Surdu din Târgu Secuiesc ne-a vorbit despre „Simplitatea și corectitudinea limbii române la Nicolae Colan”, care recomanda să se dea o importanță deosebită studiului gramaticii în școală, pornindu-se de la „graiul miresmuit al scripturilor sfânte”, de la „limba veche și înțeleaptă a cronicarilor noștri”. Din aceste pilde reiese clar dragostea și aplecarea lui Nicolae Colan către limba română, către o limbă românească simplă și corectă, căci avea un crez de nestrămutat că noi românii „ne iubim limba pentru multe pricini. Întâi, este a noastră; apoi, că în ea am rostit întâia rugăciune către Dumnezeu. În graiul ei ne-am botezat și în graiul ei vom fi prohodiți la vama prin care vom trece în împărăția cea fără de sfârșit”.
Mihaela Aionesei, tot din Târgu Secuiesc a recitat câteva poeme din creația proprie, poeme legată de țarina sfântă, „…și în genunchi de-ar fi să-ți port iubirea/ cărări aș face să-/i mai sărut o dată/ lutul răscopt de-atâtea frământări”, despre țărani „săteni cu dimineațile pe frunte/ și sudoarea în sân mărșăluiesc/ țarina sfântă-i cheamă în fiecare zi/ca un clopot la liturghie/în care-și împărtășesc mâinile cu trudă” și nu în ultimul rând despre limba română: „...fără tine nu știu nimic/ nu sunt nimic/ și mai știu că orice pământ /aș călca în picioare/ în mine clocotește /o singură fântână strămoșească/ limba românească.”
Nu puteau lipsi de la sărbătoarea limbii române, versurile lui Alexei Mateevici: „Limba noastră-i o comoară/ În adâncuri înfundată/Un şirag de piatră rară/Pe moşie revărsată.” (Limba noastră), versuri interpretate de un grup de elevi de la Colegiul Național „Mihai Viteazul”, din Sf. Gheorghe, care au venit îmbrăcați în frumoase costume naționale, întărind parcă însemnătatea acestei prime ediții a sărbătoririi Limbii Române.
Într-o interpretare de excepție, actrița Duța Guruianu de la Teatrul „Andrei Mureșanu” din Sf. Gheorghe, ne-a oferit un moment care ne-a împresionat până la lacrimi. A îngenuncheat în fața nucului bătrân, recitând cu emoție versurile lui Grigore Vieru. A fost cred momentul culminant al zilei în care fiecare a simțit în adâncul sufletului acel zbucium pe care doar apele îl știu și-l tac…
Surpriza zilei a fost prezența jurnalistului Ștefan Danciu și a poetului Ionel Simota din Miercurea-Ciuc care, deși nu au fost trecuți în program, au simțit nevoia să ni se alăture la această sărbătoare, încântându-ne cu versuri din Grigore Vieru și din propria creație.
În cadrul acestui eveniment a avut loc și prezentarea expoziției: „Vitrina cărții donate MNCR”, în care am putut vedea volume lansate de-a lungul anilor și donate muzeului din Araci.
Mulțumiri se cuvin organizatorilor, Muzeului Național al Carpaților Răsăriteni, Despărțământului Astra Covasna-Harghita, Filialei Covasna a Societății de Științe Filologice, nu în ultimul rând, Primăriei comunei Vâlcele-Araci, tuturor celor care au contribuit la sărbătorirea Zilei Limbii Române în județul Covasna.
În încheierea programului, doamna Luminița Cornea, și-a lansat volumul „Întru lumina munților. Fragmente de spiritualitate românească”, dăruind cu bucurie fiecărui invitat implicat în program câte un volum.
Și iată cum la umbra nucului bătrân din curtea muzeului din Araci, s-a mai scris o poveste. O poveste cu iz de Maică Sfântă în care sufletele au stat îngenuncheate sfințind pentru prima dată limba românească.
Și dacă prin toate câte am făcut și am spus, nu am știut a te cinsti cum se cuvine, „Tu, iartă-ne, limbă română !” (Adrian Păunescu).