Cornel Cotuțiu: Ridicolul unei lipse de performanță

                                     Moto: „Suntem confuzi în legătură cu ce avem, cu ce dăm sau cu ce ni se ia și, mai ales, cu ceea ce primim în schimb.”

                                                               Dalina Bădescu - „Nord Literar”

     Se subînțelege că, prin rezultatele penibile (și proaspete !), scremute mai deunăzi, titlul textului de acum se referă la fotbal. O vreme era numit „sportul rege”, actualmente a devenit un prilej de agitație însoțită de gesturi a lehamite și nostaligii triste. Asta, cel puțin în binecuvântatul spațiu carpato-danubian.

     Federația Română de Fotbal are o denumire alcătuită din trei cuvinte ce încep cu inițială majusculă. Majusculele sunt semn că e vorba de o instituție, un oficiu de mărime națională, un organism - indiferent din ce domeniu, dar cu actitvități și fapte de rezonanță civilă măcar. Or, adunătura aceasta la care mă refeream e de un penibil fără precedent, condusă de un ins ce se remarcă prin cărarea podoabei capilare și ochelari care, totuși, nu-i cad de pe nas. Numai că recenta ispravă europeană ar trebui să-l plaseze pe individ la vreun magazin de haine vechi.

     Sunt ramuri sportive în care se obțin rezultate îmbucurătoare, finalizări scontate în competiții europene, mondiale, olimpice, avem victorii răsunătoare și competitori de faimă. Dar avem și... o federație de fotbal. Am căutat în dicționar cuvântul „federație”. Ei bine, așa s-a iscat pentru mine revelația: federația - zice DOOM-ul - este o „uniune formată din mai multe organisme aliate”.

     Păi,  da !... Uniunea asta fotbalistică, prin rezultate, prin neîmpliniri, jocuri de culise, impostură, e asemenea celorlalte federații românești ale anului 2023. Adică: federația guvernanților, federația senatorială, federația camerei deputaților, federația prezidențială etc.

     În această raportare, cu ce ar fi mai prejos rezultatele din fotbal? Iată cele recente: Naționala Mare: calificări ratate la CM 2018 și CM 2022.; calificare ratată la Euro 2020. Naționala Olimpică: calificată (cacografie intenționată...) la Tokyo, dar eliminată după faza grupelor. Apoi: ratările la România U19. Dar... spectaculoase calificările ratate în: 2015, 2016, 2017, 2018, 2019, 2022, 2023. Am sărit peste 2 ani ? Vai, nu: în 2020 și 2021, tinerii noștri specaliști în fotbal nu au avut parte de ratări, din pricina... pandemiei.

     Acum, nu în Parlament, nu la Guvern, ci pe arena de fotbal. După ce România U21 s-a făcut de râs la Euro 2023 (locul 16 din 16, cu 1 punct și fără nici un gol marcat !), fotbaliștii noștri U 17 au realizat o performanță fără precedent în istoria Europeanului de tineret: jucând  pe stadioanele de acasă, s-au situat tot pe locul 16 din 16, și tot fără niciun gol marcat în vreunul dintre meciuri - asta da, performanță !

     Pe acest palier situându-ne, se iscă o seamă de întrebări (dar nu bănuiala că nu pot primi răspuns): Oare antrenorii chiar nu se pricep în a-și face meseria? Oare generațiile debile de tineri fotbaliști de azi se constituie în seniorii de mâine? Cum vor arăta generațiile de mâine? Ca să păstrăm paralela:  Precum decidenții politico-administrativi de azi?

     Mi s-ar putea reproșa că fac abuz de exigență. În așa situație, îmi amintesc (ca un fel de dojană) de o glumiță pe seama câinelui din Ardeal; cică, el latră astfel: „No, ham!... no, ham!... no ham!”

                                                                                             Cornel Cotuțiu