Cel mai lung cuţit

Pentru Stela Onisei putea să fie marţi sau luni sau miercuri, îi era totuna. Dar nu duminică, fiindcă duminica se uita toată ziua la televizor. Că era vineri era că aşa a fost să fie, a început să măture prin bucătărie, să schimbe apa în acvariul unde au rămas doi peşti. Restul au murit. O perioadă a scos câte unul cu burta în sus din apă şi i-a aruncat în coşul pentru gunoi. Cei doi s-ar zice că au supravieţuit în mod miraculos, şi-şi fluturau cozile ca nişte evantaie transparente, nepăsători. “E o apă pentru murit”, trecu precum o rândunică prin aer propoziţia prin mintea Stelei, care moşmondea cam fără vlagă, fără să fie conştientă de fapt de ce face, după nişte automatisme pe care le-a dobândit cu anii, cu ochii pe acvariu.

Înainte i-a pus pe masă în cameră lui Victor două sandvişuri şi un pahar cu lapte. El încă dormea, se trezea doar pe la 10, mânca şi iar se culca. De ani n-a mai reuşit să-l scoată nici măcar în curte.

Stela s-a mulţumit cu o felie străvezie de pâine, întărită, şi cu două-trei guri de lapte, băute lângă frigider, în picioare, din pet. Îşi ciupi colacii de grăsime de pe burtă prin tricou, îşi dădu câte o palmă peste fese, şi era nervoasă. Cântarul din baie arăta peste 100 de kile când se urca pe el.

Ieri a fost la medic, parcă o deranja prin abdomen, şi dimineaţa se ridica din pat de parcă ar fi alergat sau ar fi făcut sex întreaga noapte, nu reuşea să se odihnească, şi şi-a făcut analize de sânge şi urină. Dar Stela nu avea nici un bărbat în viaţa sa şi nu se iluziona să mai găsească vreunul, era cam greu la 36 de ani, mai ales şi că ieşea rar în oraş. Nici nu se ruja, nici nu-şi acopea prea des firele albe de păr din cap cu vopsea, şi când se vopsea alegea şatenul, şi fardurile i s-au uscat într-o cutie, pe poliţa din baie, de sub oglindă.

A renunţat la slujbă de doi ani, fără să-i pară rău. Fusese vânzătoare într-o florărie. Se mărginea să-l îngrijească pe Victor, fratele său, care avea o minte de copil la 30 de ani, şi care o exaspera de ceva vreme cum rânjea când o vedea dimineaţa, şi credea că moştenirea pe care au primit-o de la o mătuşă, două case pe care le-a vândut repede, avea să le ajungă, cu chibzuinţă, întreaga viaţă fără să fie nevoită să fie amabilă cu clienţii, chiar şi cu cei mai mitocani.

Tocmai se gândea dacă să cumpere încă un lot de peşti de la prăvălia de lângă biserica reformată, pe care să încerce să-i înveţe cu pâine, cipsuri, mămăligă, grisine, nu cu purici de baltă uscaţi, din plic. Ar fi fost a şasea serie a experimentului, şi dându-le resturile meselor lor avea impresia că şi ea este într-un acvariu, un acvariu care a cuprins întreaga casă şi viaţa ei, dacă nu chiar întreaga Deanie, doar că la ea nu se uita mai nimeni. Se mai gândea să treacă pe la doctor să-şi ridice rezultatele analizelor. Şi le-a făcut chiar în această ordine. A plătit un preţ cam piperat pentru punga de plastic în care înotau 16 peşti, s-a abţinut cu greu să nu-l înjure pe patronul magazinului. A trebuit să aştepte o oră la doctor, timp în care a dat gata o integramă pentru începători, şi nu s-ar putea spune că n-a fost atentă doar la chenarul din revistă.

Nu reuşea să-şi explice cum de nu slăbea cu toate tipurile de regimuri pe care le-a încercat şi cozile celor doi peşti din acvariu, pe sub pleoape, parcă-i ondulau prin apă rânjetul matinal al lui Victor.

Respiraţia medicului Anghelescu mirosea a bomboane mentolate. I-a comunicat cu un zâmbet de sub mustaţa ţepoasă şi neagră că este gravidă. Că n-are nimic în rest. Stela s-a ridicat de pe scaun apucându-se cu ambele mâine de biroul medicului ce-şi aranja un teanc de hârtii. S-a uitat pe geam, iar peste drum, pe o bancă, se sărutau doi adolescenţi, şi şi-a reamintit cum mama ei a surprins-o într-o noapte când umbla dormind prin casă, şi cât era de îngrijorată, însă n-a mai avut accese de somnambulism, n-a mai avut până acum, şi şi-a mai reamintit şi rânjetul lui Victor. Şi-a stâns la piept punga cu peşti. Apoi, în supermarket, a pus în cărucior cipsuri cu gust de ceapă şi cel mai lung cuţit.