Carmen Moldovan – Vino, Doamne!

Dorirea

Apă lină, cristalină

În suflet doar lumină,

Sunet viu din depărtare

Spre a mea iubire mare

Dor de tine, dor de bine

Lângă tine eu găsesc

Şi aş vrea, iubire dragă,

Cu tine veşnic să trăiesc,

Să te alint şi să îţi cânt,

Şi să-ţi spun mai tot mereu,

Că tu eşti alesul meu.

Dezmierdarea

Dezmierdată mieluşaua

Behăind prin ţarcul verde,

Ce prins-a viaţă

De al mieilor vibraţie,

Bogăţia primăverii

Ivitus-a în ogrăzile gospodarilor

Ce cuprind a avea

De toate în godpodăria sa,

Mieluşei şi viţei

Găinuşe, iepuraşi

Şi verdeţuri din grădina

Ce rodise fel şi fel,

De bunătăţi pentru al oamenilor

Trebuinţe, omenirea ce cu bucurie

Pregătirea învierii făuresc,

De sărbătoare se gătesc

Curăţind al casei lor

Până la al gătelelor

Pentru al casei decor.

Umed cade ploaia

Umed e pământul

Rece îmi e trupul

Ce în tremur e fiorul

Străpunsu-mi-a tot corpul

Ca al umedului loc.

Firicel de bob mărunt

Sănătate şi noroc

Firicel de iarbă verde

Să trăiţi, să vă iubiţi.

Lin mai curge apa

Gândul zboară ca pasărea

Spre înalte înălţimi

Cu al gândurilor împliniri

Spre mai bine şi frumos

Şi un loc luminos

Ca al apei lumină

Rece şi senină.

Floare înflorită

Mugure prins a înflori

Pe tot pământul,

Câmpii înverzite sub butuci

Din pădurea retezată

Ce rămase uscată

O natură ce înviezi

Cu al învierii alai

În al hainei verzi

Îmbrăcatu-te-ai degrabă

Pe coline, floricele

Al naturii primăvară

Aducând miresme prin ogradă

De al înfloririlor degrabă

Pocnit-au rămurelele

Ce încolţit-au a înflori

Prin livada ce pustie

Părea până acum a fi.

Misterul

Albastru-i cerul şi plin de stele

Întruchipând al naturii legământ

Al serii adiere, rece adusă a încălzi

Al primăverii frumuseţe,

Albastru-i cerul, plin de mister

Al păsărilor ce văzduhul străbătut-au

De-a lungul şi de-a latul lumii,

Albastru-i cerul şi cuvântul

Ce aduce bucurie vieţii şi împlinire

Oameni ce zbuciumată se aprinde

În viaţa ce cu greu a înţelege

Bucuria primăverii, fericirea verii

Şi plăcutul toamnei şi al iernii călătoare

Aşteptare de iubire

În al visului armonie

Miresme ale florilor învolburate

Împrăştiatus-au în văzduh

Aşterne-se cu al florilor culori

Pe al verzilor câmpuri noi

Pentru al oamenilor priviri

Din al cerului albastru senin.

Asta-i hora românească

Cine ştie s-o pornească

Doina, doinelor frumoasă

Inima s-o încălzească.

Cântul meu ardelenesc

Să vă scoată din ogrezi

Cântul de voie-bună

Să răsune pe câmpie.

Aducând ecoul mare

Peste a noastre hotare

Cântecel cântat de mine

Să vă aducă bucurie.

Inima să v-o deschidă

Gândurile să vă spună

În iubire să trăiţi

Şi de bine să vorbiţi

Ăsta-i cânt ardelenesc

Pentru oamenii ce iubesc

Şi mereu se veselesc.

Asta-i hora românească

Cine ştie s-o cinstească.

Firul iubirii

Alunecând pe firul iubirii,

Văd dor şi jale

De-aprinsă armonie caldă

Al anilor ce vor veni,

Cu dragostea ce eu ţi-o port

Mereu cu tine eu voi fi

Trecut-au anii fără rost

Simţit-am că sunt fără de prisos

Când disperarea a venit

Pe tine dragă te-am găsit,

Şi stelele pe cer cântau

Când la tine eu priveam,

Mă trezesc în miez de noapte

Gândindu-mă la ale tale şoapte,

Frumuseţea ta, copilă

Fină ca de felină,

Mi-a adus fericirea

Şi ne-a cuprins iubirea.

Supărare, supărare

Mi s-a dus badea în armată

Şi m-a lăsat supărată

Supărată, supărată

C-am rămas nemăritată

Şi la bine şi la greu

Aş fi vrut să fie al meu.

Asta-i voia Domnului

Singură şi supărată

Şi cu dorul pân’ la poartă

Să îmi duc eu viaţa toată.

Bade, bade, dorul meu

Să te-ajungă mai mereu

Să nu-ţi mai fie bine

Că ţi-ai bătut joc de mine

Asta-i Doamne soarta mea.

Parte n-am de dragostea

Ce badea mi-a lăsat-o

Când s-a dus badea în armată

Şi m-a lăsat supărată

Şi nemăritată.

Schimbă, Doamne, soarta mea

De-am aduce dragostea.

Soarta fu să te cunosc

Ca să-ţi fiu dragă de soţ

Cu tine viaţa să cunosc.

Averea mea toată

Este dragostea curată.

Odăiţa

În odăiţa din al casei pribegie

Unde Domnul mi-a dăruit,

Atâta căldură şi iubire,

Gândul fuge călător

Spre a face în culori

Odăiţa mai frumoasă,

De a primi pe toţi în casă

Mai curată ca niciodată

Casa să îmi fie

Pentru a lor primire

Dragostea să mi-o aducă

Iar eu să le pot spune

Domnul de toate să vă dea

Sănătoşi mereu să fiţi

Şi pe toţi să îi iubiţi

Pragul casei să îl treacă

Si să pot să le ofer

Prin al Domnului voire

Pentru a noastră mântuire

Dragoste şi împlinire.

Izvorârea

Lumea de aş putea

Să o întorc din calea sa

Privirea să se îndrepte

Orizontul să-l privească

Viaţa lor cu rost ar fi

Nu s-ar mai duşmăni

Din iubire s-ar hrăni

Apă rece din izvor

De vor bea vor învia

Spre o viaţă mai curată

Însufleţită de al izvorului

Țâşnire spre o lume vie

Izvorât-a dragostea din

Al apei fior, fiinţa

Şi redat-a frumuseţea

Anilor ce au trecut

În privirea de acum.

Înflorirea

Jocuri multe, întrebătoare

De ale noastre gânduri călătoare

Vremuri pline de întrebări

Calde mângăietoare stări

Apriguri de veselie

Prin al casei măiestrie

Arde inima în mine

Tot gândindu-mă la tine.

Adiere de vânturi calde

Semănate prin ograde

Albe, dese şi alese

Miresme ale amurgului,

Înflorită de al florilor

Alai maro, violet şi galben grai

Toate dănţuind uşor

Ca al norilor decor

Să ne bucure natura

Astăzi şi întotdeauna.

Ivirea

Lasă lumea şi fii numai a mea

Cuvânt zidit în tine am avut

Nicicând n-ai ştiut

Căci dragostea se preţuieşte

Atunci când se iveşte

Nu o laşi a pleca

Pe la alte case a bătea

Şi tot căutând doar a mai

Afla altă dragoste la fel ca a ta

Dar crede-mă că nicicând

Altă iubire nu va mai fi

Aleasă-ai fost cu mine

Viaţa să o trăieşti

Şi la bine şi la greu

Cu mine vei împărţi dragostea

Tristeţe, bucurie

Şi de Domnul va vrea

Copii câţi vor fi

Dragă Maria mea.

Grija copiilor

Aprins-ai focul inimii

Văpaia, dragostea în fiinţă

Inima din gheaţă preschimbată

În aleasă stea strălucitoare

Şi plină de văpaie

Amintiri din ai mei ani

Pustiiţi şi parcă trişti

Şi totuşi cu griji

Amintirea anilor ce făcutu-m-a

Mai rece în gândire şi simţire

Anevoie voi vedea dragostea

Ce o avea draga de ea mamă

Grijile acestei vieţi, preocupările

Din viaţa ei, lipsitu-m-a a fi

Şi vedea toată dragostea sa

Luaţi aminte, dragii mei

Copii când veţi avea

Lăsaţi grijile acestor ani

Şi grija celor mici s-o daţi

Ei fiind ale noastre împliniri.

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5