Bistriţeni cu care ne mândrim ! Reghina Conea face cea mai bună cafea din Spania. Cafeteria Asturias, de 17 ani, locul iubit de români şi spanioli

Interviu de Menuţ Maximinian şi Ana Mican
 
 
          -Noi venim de la Bistriţa.
 
          -Oraşul meu. Acolo am făcut şi Liceul "Andrei Mureşanu".
 
          - Am auzit că la Cafeteria Asturias se face cea mai bună cafea din zonă şi că aveţi tot timpul clienţi, nu doar români ci şi spanioli.      
 
          - Este adevărat, avem clienţi de toate naţionalităţile. Nu ne lipsesc clienţii.
 
          - Care este reţeta succesului?
 
          - Reţeta succesului, ce să vă spun, foarte multă muncă, să nu-ţi lipsească zâmbetul de pe faţă. Aici muncim zi de zi.
 
          - Este cafeaua dulce-amară aici sau a fost la începuturi cafeaua dulce-amară?
 
          - Da, la început aşa a fost şi acum câteodată mai este, dar încercăm să mergem înainte, cu bune, cu rele.
 
          - De cât timp sunteţi aici?
 
          - De 21 de ani.
 
          - Deja aici a devenit casa dumneavoastră.
 
          - Da, deja am casă aici, de 16 ani.
 
          - Unde vă simţiţi acum acasă?
 
          - Aici. Într-adevăr, părinţii mei locuiesc într-un sat în Bistriţa-Năsăud, în Lunca Ilvei. Mergem aproape în fiecare an la ei şi sperăm să-i aducem aici, dacă vor, dar nu prea vor.
 
          - Cât de tare doare dorul? 
 
          - Primii ani sunt foarte grei, resimţi mai mult dorul de ţara ta, dar după 3-4 ani începi să te acomodezi. Noi când am venit aici am venit pentru 2-3 ani, împreună cu soţul, şi pe urmă să ne întoarcem. Primii 3-4 ani au fost grei, am simţit mai mult dorul de casă. Fetiţa mea a rămas în România, dar cu timpul te resemnezi. Ştii că ai venit aici să-ţi faci un rost, să faci ceva pentru tine, pentru copii, şi este puţin mai uşor.
 
          - Care a fost punctul când aţi spus stop, vreau să am propria afacere, bună-rea, să vezi cum e să fii stăpân?
 
          - Am afacerea mea de 17 ani. Doar primii trei ani am lucrat fără acte, pe urmă am obţinut actele şi am început o afacere împreună cu cumnata mea. Am avut altă afacere înainte, tot de cafeterie. De cinci ani sunt aici, am deschis afacerea pe cont propriu. A fost foarte greu la început, zi de zi e greu. Aici toată lumea munceşte. Nu este ca în România că eşti şef şi nu munceşti. Zi de zi mă trezesc în jur de cinci dimineaţa şi vin şi la ora şase deschidem.
 
          - Care este jurnalul unei zile? Ce urmează după ce vă treziţi? Cum se bea aici cafeaua? Este diferit faţă de România? Cum servesc spaniolii cafeaua?
 
          - Mă trezesc la 5.30, şa şase dimineaţa, împreună cu soţul meu, deschidem. Soţul meu e bucătarul, dar facem de toate aici. După 6.30, lumea începe să se mişte, începe să meargă la serviciu şi noi pregătim cafeaua, pâinea prăjită, facem tortilla de cartofi şi lumea mănâncă aici dimineaţa. Avem dulce, avem sărat.
 
          - Deci, lângă cafea serviţi şi micul dejun?
 
          - Da. Facem şi chec românesc cam de două ori pe săptămână. Noi lucrăm cu tot feluri de clienţi, de toate naţionalităţile: spanioli, români, marocani, pe toată lumea tratăm la fel.
 
          - La ce oră plecaţi acasă?
 
          - Iarna, închidem după masa de amiaz, după 2-2.30, închidem, în timpul săptămânii. Vineri, sâmbătă şi duminică suntem de dimineaţă până la 12, unu noapte, până când avem clienţi.
 
          - Mai aveţi timp pentru viaţa personală?
 
          - O zi pe săptămână. Marţi închidem şi o facem duminică pentru noi. O zi pe săptămână liber, dar şi după mesele când mai avem timp pentru câte ceva. Dar vara nu, vara avem deschis.
 
          - Cum este comunitatea românească de aici?
 
          - Sunt oameni foarte buni. Aproape toţi suntem prieteni aici, aproape toţi ne cunoaştem. Suntem o comunitate unită, avem o asociaţie româno-spaniolă aici, în Quintanar de la Orden.
 
          - Sunteţi uniţi? Dacă unuia dintre români i se întâmplă ceva vă mobilizaţi? Vă ajutaţi?
 
          - Da, la necazuri, da. Sunt foarte mulţi români aici care nu au asigurare, se întâmplă ceva şi, Doamne fereşte, mor, trebuie duşi în ţară, n-au asigurare... Se ajută foarte mult românii între ei.
 
          - La sărbători, mergeţi la colindat?
 
          - Da, mergem la colindat la prieteni, sărbătorim exact ca şi în România. Împodobim casa, facem cozonac, facem sarmale... Dacă nu, ni le trimite de acasă.
 
          - Ce vă lipseşte de acasă?
 
          - Aici, Crăciunul nu se sărbătoreşte ca în România.
 
          - Doare puţin?
 
          - Da, foarte mult. O singură dată în 21 de ani am făcut Crăciunul în România.  A fost foarte frumos, dar şi foarte frig. Crăciunul îmi aduce aminte de fiecare dată de copilărie.  Abia aşteptam să deschidem cadourile de la Moş Crăciun. Aici nu este Moş Crăciun.
 
          - Nu este Moş Nicolae? Nu este Moş Crăciun?
 
          - Nu,  ei au Reyesul, în 6 ianuarie. La noi, la români, vine Moş Crăciun. La noi vine şi Moşul nostru şi vin şi ai lor. În 6 ianuarie, ies pe străzi şi aruncă bomboane la copii, toţi copiii primesc cadouri, jucării, în general. Toată lumea face cadouri de Reyes – aşa se spune.  
 
          - Nu avem gânduri de întoarcere acasă, pe Ilve?
 
          - Nu se ştie niciodată. Am părinţii în Lunca Ilvei şi mergem la ei în fiecare an. Sperăm să-i convingem să vină la noi. Nu prea îi convingem, dar promit în fiecare an.
 
          - Un mesaj pentru părinţi...
 
          - Îi iubesc mult şi vream să vină aici.
 
          - Noi am făcut acest reportaj pentru că a mers vestea doamnei că este foarte primitoare, nu doar cu comunitatea românească, cu toată lumea. Este o gazdă bună. Noi doi avem o problemă cu cafeaua. Dacă nu bem dimineaţa o cafea bună, toată ziua ne merge prost, ne doare capul, suntem supăraţi şi atunci contează foarte mult. Contează şi atmosfera şi, aici, la dumneavoastră lumea stă, socializează lângă cafea, nu doar îşi beau cafea repede şi pleacă.
 
          - Şi mămicile vin aici.
 
          - Cetăţenii spanioli au acceptat cu drag ca comunităţile de români să-şi manifeste sărbătorile naţionale, sărbătorile religioase exact ca şi cum s-ar afla în propria lor ţară. Da, chiar acum am văzut că şi primarul de aici, din sat, a felicitat România, de 1 Decembrie. Da, acceptă. Îţi poţi ţine sărbătorile unde vrei şi cum vrei tu, dacă te pot ajuta cu ceva, te ajută. Sunt foarte primitori.
 
          - Primim şi noi cu bucurie acest reportaj, mai ales că ne aflăm în preajma Crăciunului.
 
          - Unde vă găseşte lumea când vine în Spania?
 
          -  Cafeteria Asturias este în Quintanar de la Orden, provincia Toledo. Este la 120 km de Madrid, de Toledo...
 
          - În această zonă aveţi o comunitatea românească importantă...
 
          - Foarte importantă. Sunt o mie şi ceva de români chiar aici în Quintanar.
 
          - Dar sunt şi alţii împrejur? Bistriţenii unde sunt? Tot aici?
 
          - Da, sunt şi aici.
 
          - Vă mulţumim şi vă aşteptăm la colindat, la Bistriţa.
 
          - Anul ce vine.
 
          - Vă dorim sărbători cu bine, cu sănătate. Un mesaj de sărbători pentru cei de acasă, părinţi, socrii, prieteni...
 
          - Sărbători fericite şi să vă dea Dumnezeu sănătate la toţi şi să ne revedem cu bine.
 
          - La fel vă dorim şi noi.
 
          - Vă mulţumesc.  
 

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5